Asa cum văd eu acum lucrurile, si o spun cu durere în suflet, intre penticostali există o mare dilemă în ce priveste scopul botezului cu Duhul Sfânt.

In Faptele Apostolilor 1:8 găsim scris: “voi veti primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, si-Mi veti fi martori …” Asadar acest verset corelat cu ansamblul învătăturii scripturale arată că scopul principal al botezului cu Duhul Sfant este puterea spirituală si eficacitatea în lucrare. Botezul cu Duhul Sfânt aduce ca semn exterior vorbirea în alte limbi, deci rugaciuni supranaturale (1Cor.14:14) si face posibilă primirea darurilor spirituale: “fiecaruia i se dă aratarea Duhului spre folosul altuia“ (1Cor. 12:7). Botezul cu Duhul Sfânt deschide calea spre o viată de biruintă spirituală si o adâncă părtăsie cu Domnul. Credinciosul sincer va stărui să primească botezul cu Duhul Sfânt si după ce l-a primit, va continua zi de zi sa caute plinătatea Duhului si sfintenia.  

Dar marea întrebare este: putem oare considera că orice referintă biblică privitor la prezenta Duhului Sfânt în viata omului, e acelasi lucru cu botezul cu Duhul Sfant? De exemplu, din discutia Domnului Isus cu Nicodim trebuie să intelegem că “născut din Duhul” (Ioan 3:5-8 ) înseamnă de fapt “botezat cu Duhul Sfânt”? Sau afirmaţia din Romani 8:9 “Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” trebuie înteleasă ca referindu-se la a avea botezul cu Duhul Sfânt?

Ultimele două pasaje biblice ce le-am mentionat sunt întelese de uni ca referiri directe la botezul cu Duhul Sfant, şi prin urmare, cei care nu au primit inca acest botez, daca mor acum ”nu intră în Impăratie” sau ”nu sunt ai lui Hristos”. Dacă este aşa, atunci scopul principal al botezului cu Duhul Sfant este chiar mântuirea! Să fie oare aşa?

Trebuie să vedem ce spune Scriptura. Când îşi incepe Dumnezeu lucrarea în om? Sau mergând un pas mai departe, care este momentul în care putem avea siguranţa că îi aparţinem Domnului, că suntem copii ai Lui? Oare doar după botezul cu Duhul Sfânt putem avea această siguranţă? Găsim că apostolul Pavel spune atât de clar în Galateni 4:6 “pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său” Aşadar, calitatea de fiu, precede momentul botezului cu Duhul Sfânt! Însuşi Domnul Isus arată că “dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce îl cer”. Când stăruiesc după botezul cu Duhul Sfânt, apelez la Dumnezeu ca la “Tata”. Îndrăzneala de-ai cere, vine tocmai din această relaţie tată – fiu!

Mă întristează când aud adresate celor ce stăruiesc după botezul Duhului Sfânt, “încurajări” de genul: “dacă n-ai botezul cu Duhul Sfânt, nu eşti al Domnului!” Şi vai, mult prea des îmi este dat să aud aşa ceva. Se încearcă în acest fel stârnirea unei gelozii a celor nebotezaţi, care să le aprindă dorinţa de a stărui cu mai multă înflăcărare după botezul cu Duhul Sfânt.

Deşi pare să dea rezultate o asemenea metodă, rezultatele sunt din păcate doar pe termen scurt. Cei care spun oamenilor că vor intra în familia lui Dumnezeu abia în momentul botezului cu Duhul Sfânt, fac câteva mari erori, şi anume:

1. Neagă lucrarea lui Dumnezeu privitoare la naşterea din nou. Domnul Isus vorbind cu Nicodim, arată foarte clar: “Nu te mira că ţi-am spus:”Trebuie să vă naşteţi din nou”. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul;dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:7-8 ) Aici “naşterea din nou” este explicată de Domnul Isus ca fiind acelaşi lucru cu “naşterea din Duhul”.  Iar în 1Petru 1:23 ni se spune: “fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Se înţelege de aici, că Duhul Sfânt şi Cuvântul sunt factorii de bază care realizează naşterea din nou. Şi aceasta este o lucrare premergătoare botezului cu Duhul Sfânt. Nu avem dreptul să le amestecăm pe cele două!

            2. Promovează elitismul spiritual şi automulţumirea. Primirea botezului cu Duhul Sfânt va fi privită ca o încununare a luptei în rugăciune, ca un scop în sine, care odată atins, te pune într-o stare de confort şi superioritate faţă de cei care nu au experimentat acest botez. Zelul slujirii va fi înlocuit cu satisfacţia unei poziţii privilegiate deja dobândită. E ca şi cum un pilot de formula 1 ar considera că a câstigat cursa doar pentru ca s-a aliniat la start cu cea mai bună maşină!

            3. Insuflă stăruitorilor o teamă de iad, si această teamă coplesitoare devine motorul cautării botezului cu Duhul Sfânt. Domnul nu doreşte ucenici care să-l urmeze de frica iadului, ci ucenici care îl caută din dragoste. Nimic altceva decat dragostea pentru Domnul şi bucuria de a sti ca Tatăl ceresc dă copiilor Săi Duhul Sfânt, doar asta poate fi o motivaţie corectă în stăruinţă!

About these ads