“alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul”!

1 Corinteni 9:24

Ca atlet, dacă vrei sa ajungi la mijlocul podiumului cu medalia de aur atârnându-ţi pe piept, ai de făcut un sigur lucru: după ce ai alergat respectând regulile, să treci primul linia de sosire! Pare simplu. Nu?
To
ţi care i-au startul, doresc sa fie primii. Daca unul din alergatori cade, cu atât mai bine: e cu unul mai putin! Daca un altul incearcă să mă depăşească, voi da tot ce pot din mine, ca sa nu reuşească. Iar dacă va reuşi, il voi urî. Şi mă voi ruga să se împiedice şi să cadă. În cursa, e în joc ambiţia. Orgoliul personal. Fiecare vrea ca el să primească premiul, ş
i nu un altul.
În vremea noastră, relaţia dintre alergătorii pe calea credinţei se aseamana uneori cu a celor ce aleargă pe pista unui stadion. Uităm că alergarea pentru premiul chemării cereşti, are alte reguli. Complet diferite de cele ale lumii. Ajung primul, doar atunci când uit de mine, de ambiţile şi pretenţiile mele; doar atunci când ma bucur de succesul fratelui meu; doar atunci când fac tot ce pot sa-l ajut sa fie mai în faţa. Dacă şchioapătă, stau alături de el, ca sa-l sprijin. Dacă e căzut, mă aplec să
-l ridic.
A
şa mi-am propus să fac … dar mi-ar place să fie camera de filmat şi galeria pe aproape. Mi-ar place să aud aplauzele mulţimii. Vreau acum un pahar de apă să mă răcoresc. Vreau măcar o mica răsplată aici. N-aţi auzit ş
oapta asta niciodata? Eu am auzit-o de multe ori.
Calea lui Dumnezeu e mult prea
îngusta şi nu ofera asemenea privilegii. Putem merge pe ea doar rastigniţi. Apostolul Pavel spunea: “simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoană, în strâmtorări pentru Hristos; căci câ
nd sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Cor.12;10)
Linia de sosire nu e aici. Aplauzele nu sunt ale celor de pe p
ământ. Alergarea nu înseamna a da din coate, aţi face loc, îmbrâncind pe cei de alături. E ceva absolut diferit. Alergarea pe calea credinţei, înseamnă, din punct de vedere practic, a purta poverile altora; înseamnă aţi cunoaşte aproapele, şi a-l iubi ca pe tine însuti. Orice alta strădanie, e zadarnica. Rugăciunile, postul şi milostenia, sunt bune; dar n-au folos fără lepădare de sine şi fără dragostea de fraţi neprefăcută. Astea-s regulile date de Dumnezeu. Nu poţi ajunge la premiu, ignorâ
ndu-le.
I
ţi place acest fel de alergare? E grea? Ai vrea să ajungi la linia de sosire mai repede, ca să primeşti marele şi neasemuitul premiu ceresc? Sau … râvneşti mai mult după o viaţă lungă pe pămant, plină de premii vremelnice?


Miron Popan

Anunțuri