“au iubit mai mult slava oamenilor     

decat slava lui Dumnezeu”      

                                                                           (Ioan 12:43)       

 Recunoastem sau nu, toti dorim sa primim apreciere si respect din partea celor ce ne inconjoara. Este un lucru placut si de dorit sa ai parte de dragostea, incurajarea si lauda oamenilor langa care traiesti. De fapt, aceasta ar trebui sa fie atmosfera in care sa vietuiasca adevaratii credinciosi: fiecare sa urmareasca foloasele celuilalt, aratandu-i respect si apreciere. (vezi Filip.2:3).  

Totusi, dorinta dupa recunoasterea si aprecierea celorlalti, dupa lauda lor, are in ea un mare pericol; pericol asupra caruie ne avertizeaza apostolul Ioan, dand exemplul unor fruntasi ai iudeilor, despre care a spus : ”au iubit mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu” (Ioan 12:43). Ce au facut asa de grav acesti iudei, si despre ce fel de slava a oamenilor se vorbeste aici? Un verset mai sus, arata ca acestia au crezut in Cristos, dar ”de frica fariseilor, nu-L marturiseau pe fata, ca sa nu fie dati afara din sinagoga”. Pentru acesti iudei, ”slava oamenilor” insemna ramanerea in sinagoga, respectiv a fi considerati oameni la locul lor, demni de respectul celorlalti. Nu era vorba de o onoare speciala, ci doar de acceptare din partea comunitatii lor. Nu voiau sa fie marginalizati, luati in batjocura, dispretuiti sau alungati. Aceasta acceptare a oamenilor era mai importanta pentru ei decat Cristos. Slava lor, chiar daca era una foarte palida, ii impiedeca sa aiba parte de slava vesnica pregatita pentru copiii Domnului in ceruri.

In toate vremurile au existat oameni care au avut o masura de credinta, au iubit adevarul, dar care au preferat sa stea ascunsi, pentru a nu-si pierde reputatia, sau asa zisa slava pamanteasca. La fel cum Nicodim a venit noaptea la Isus, si astazi, atatia oameni nu au curajul sa-si afirme credinta, din teama ca acest lucru le va atrage dizgratia celorlalti. Perioada regimului comunist ilustreaza foarte bine acesta realitate. Acum, nu ne mai temem de necazurile pe care autoritatile statului ni le-ar putea face datorita credintei, dar totusi pericolul ramane si ne urmareste intr-un mod mult mai subtil, printr-o grija exagerata de a nu pierde simpatia celor din anturajul nostru, fie ei chiar din biserica. Daca suntem controlati de dorinta de acceptare din partea oamenilor, daca urmarim cu orice chip aprecierea si respectul lor, pierdem slava lui Dumnezeu. Sa ne aducem aminte ca Domnul l-a lepadat pe imparatul Saul pentru ca a fost controlat de teama de a nu fi pe placul poporului. El a incercat sa-si scuze neascultarea, spunandu-i lui Samuel urmatoarele cuvinte: ”ma temeam de popor si i-am ascultat glasul” (1 Sam.15:24). Dupa ce sentinta ferma a lui Dumnezeu a fost rostita de catre Samuel, Saul a facut un ultim efort de a salva aparentele, cerandu-i proorocului:”te rog, cinsteste-ma in fata batranilor poporului meu si in fata lui Israel; intoarce-te cu mine, ca sa ma inchin inaintea Domnului Dumnezeului tau” (v.30) In ultima instanta, chiar daca Samuel l-a ascultat, consecintele n-au fost inlaturate.

Vestea buna pentru noi este ca Dumnezeu are in plan ”sa duca pe multi fii la slava” (Evrei 2:10). Nu la o slava pamanteasca, vremelnica, ci la una cereasca si vesnica. Calea spre slava insa trece totdeauna prin suferinta: ”caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.”(2Cor.4:17). Mesajul adus de ingerul Gavril fecioarei Maria ii vestea o chemare inalta, plina de slava. Parea de asteptat ca aceasta slava sa inceapa imediat, dar nu s-a intamplat asa: onoarea de a fi fost aleasa sa-l nasca pe Mantuitorul nu i-a adus pe pamant decat suferinta si umilinta. Mai presus de orice, Cristos insusi a fost ”inaltat nespus de mult” de Dumnezeu Tatal,  ca urmare a faptului ca ”s-a dezbracat pe Sine insusi si a luat chip de rob … S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte de cruce”(Filipeni 2:7-9). Iar Petru ne scrie ca:”incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul … sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Cristos”(1Petru 1:7). Si  nu in ultimul rand, apostolul Pavel ne spune ca “suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare” (Rom.8:17)

Avem mereu nevoie sa ne aducem aminte de aceste fagaduinte privind slava viitoare pentru ca suntem in pericol de a fi furati de ofertele atragatoare ale unei slavi vremelnice. Traim intr-o lume a compromisurilor pentru obtinerea si pastrarea unor pozitii onorabile in ochii oamenilor. Diavolul ne sopteste si astazi la fel cum a facut-o in pustie ispitindul pe Domnul: “Tie iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii”(Luca 4:6). Daca dorim cu adevarat slava nepieritoare a cerului, trebuie sa intelegem ca de cele mai multe ori n-o putem avea si pe cea a oamenilor.  In viata in mod sigur vor fi situatii in care vom avea de ales intre cele doua. Ce vom alege? 

                              Miron Popan

 

Anunțuri