Memoriu privitor la fenomenul Halloween, (in rezumat)

Initiat de Fundatia „Sfintii Martiri Brâncoveni”, la initiativa unui grup de pãrinti

Dorim sã atentionãm asupra unui eveniment care capteazã atentia si canalizeazã  preocupãrile multora dintre români, începând de la copii, pânã la pãrinti si bunici, în perioada aceasta a anului. Este vorba de „sãrbãtoarea” occidentalã a Halloween-ului, care, sub masca divertismentului, este o veritabilã invocare a demonicului.

Este evident cã noi, românii, ne-am aliniat curentului general impus de cultura si civilizatia occidentalã, importând fortat si artificial, exclusiv comercial, aceastã „sãrbãtoare”, încât ni se par astãzi din ce în ce mai firesti defilãrile de oameni deghizati cât mai hidos care împânzesc strãzile si umplu localurile, atârnarea în vitrinele magazinelor, în parcuri, ba chiar în case, a simbolurilor mai mult sau mai putin demonice, în timp ce televiziunea, ziarele si internetul abundã de reclame specifice evenimentului.

Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotãrârea luãrii atitudinii de protest prin prezentul memoriu a fost constatarea cã efectele acestui tip de manifestãri se resimt în primul rând în scolile si grãdinitele unde învatã copiii nostri.

Încã de anul trecut am aflat de organizarea în cadrul majoritãtii scolilor din mediul  urban, si nu numai, la initiativa profesorilor de limba englezã, a unor adevãrate „festivaluri” Halloween, uneori numai în cadrul orelor de limba englezã, alteori ca o manifestatie generalã extrascolarã ce îi antreneazã atât pe copii, cât si pe profesori. Copiii sunt încurajati sã participe la Carnavalul cu mãsti si la jocurile distractive specifice momentului, sub pretextul cultivãrii creativitãtii si al oferirii unor frumoase clipe de divertisment, culminând cu premii.

Prin urmare, am socotit de cuviintã, prin prezentul memoriu si prin documentatia aferentã pe care v-o punem la dispozitie (pe care o puteti gãsi si pe Internet la adresa http://www.hamangia .ro/ ), sã vã informãm despre istoricul si sensurile vechi si noi ale „sãrbãtorii”.

Totodatã, vã aducem la cunostintã îngrijorarea pe care o avem, ca pãrinti, în privinta conotatiilor negative de ordin psihic, emotional, educational si comportamental pe care le-ar aduce asupra copiilor antrenarea lor în participarea activã la manifestãrile specifice Halloween-ului.

Este un paradox cum, în cadrul sistemului de învãtãmânt, ne plângem din ce în ce mai des de cresterea gradului de agresivitate al copiilor, cât si de amplificarea lipsei lor de receptivitate la cunostintele pe care profesorii încearcã sã li le împãrtãseascã în cadrul orelor de curs, si drept urmare se tin simpozioane si se organizeazã concursuri pe tema „non-violentei”, iar în paralel stimulãm indirect tocmai aceastã agresivitate, prin directionarea grestã a creativitãtii copiilor, cu urmãri greu de anticipat si poate chiar iremediabile în viitor.

Halloween-ul promoveazã, sub masca divertismentului, cultul mortii, personificarea mortii si a fortelor rãului, aceasta fiind în contradictie totalã cu natura si menirea institutiilor de învãtãmânt, putând tulbura mintea si afecta sãnãtatea spiritualã si moralã a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei „sãrbãtori”, ce marcheazã profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apãra de aceastã deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viata lor emotionalã si ajung ulterior sã le accepte ca firesti, în mod neconditionat.

Copilul încã nu face bine distinctia între real si imaginar, încât degeaba scriu producãtorii de costume tip „Superman” pe etichete: „Cu acest costum nu se poate zbura”, cã tot se gãseste câte un „nãzdrãvan” care, influentat si extaziat de prestanta eroului din film, încearcã sã-l imite, sfârsnd tragic într-o cãdere în gol.

Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în „vampir” si care strigã în glumã: „Vreau sânge!… Mi-e sete de sânge!…” sã si intre în pielea personajului si doar asa, „în joacã”, sã vrea sã vadã cum e când chiar curge sânge?

Dacã ar fi si numai un singur caz în zece ani, la toate scolile din România, când dintr-o glumã nevinovatã si dintr-un inocent carnaval sã se sfârseascã tragic, si tot ar fi un semnal de alarmã. Statisticile efectuate însã în tãrile unde „sãrbãtorirea” Halloween-ului este în vogã de multi ani aratã cã procentul de accidente e mult mai mare si cã nu sunt doar cazuri izolate situatiile când de la o joacã se poate ajunge la o mare dramã. În U.S.A., tara unde aceastã „sãrbãtoare” pervertitã a atins apogeul maleficului, cresterea violentelor în timpul Halloween-ului este o evidentã, acest moment al anului  remarcându-se prin numãrul cel mai mare de actiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numãrul cel mai mare de betivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii.

Îsi poate asuma vreun profesor responsabilitatea pentru urmãrile ce ar putea apãrea în urma acestui nevinovat joc „de-a urâtul”? Poate corpul profesoral sã rãmânã indiferent la imaginea pe care scoala unde predã o are în exterior? Nu e suficient cã observãm abrutizarea sensibilitãtii, a delicatetii, a puritãtii sufletesti specifice copilãriei prin suprasaturarea cu subiecte de violentã si erotism pe care mass-media, internetul, jocurile pe calculator si industria cinematograficã o aduc asupra copiilor?

De cele mai multe ori din lipsã de timp, sau chiar din ignorantã, pãrintii nu se preocupã sã îsi fereascã copii de o asemenea sistematicã otrãvire si mãcar aveam nãdejde ca în cadrul sistemului educational de învãtãmânt sã li se dea copiilor repere bune. Îi trimitem la scoalã cu nãdejdea ca mãcar scoala sã facã oameni din ei, iar scoala… îi învatã sã fie… vampiri, vârcolaci, demoni, monstri… asa… „în joacã”, pentru „cultivarea creativitãtii”!

De nu vom fi cu luare aminte, copiii nostri îsi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violentã, în acest sens fiind ajutati de desenele animate cu monstri, jocurile agresive pe calculator, filmele horror si cãrtile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter etc.

În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o scoalã americanã, la întrebarea: „Cum ati vrea sã serbati Halloween-ul?”, 80% dintre ei au rãspuns: „As vrea sã omor pe cineva…”. Acesta este impactul sãrbãtorii. Ar putea zice cineva: „Noi n-am ajuns pânã aici…”, dar, dacã nu ne responsabilizãm, vom ajunge.

În Rusia, încã din 2003, orice eveniment legat de „sãrbãtoarea” Halloween în institutiile de învãtãmânt a fost interzis. Aleksandr Gavrilov, reprezentantul Ministerului Educatiei si Învãtãmântului, a declarat cã aceastã hotãrâre este motivatã de faptul cã aceastã „sãrbãtoare” perversã „promoveazã cultul mortii, personificarea mortii si a demonicului, fiind în contradictie cu natura institutiilor de învãtãmânt, tulburând mintea si afectând sãnãtatea spiritualã si moralã a elevilor”, concluziile sale fiind împãrtãste de o serie de psihologi si psihiatri consultati pe aceastã temã.

În nãdejdea cã toate cele spuse vor avea rãsunet pozitiv în constiinta cât mai multor români, dar în primul rând al conducãtorilor institutiilor de învãtãmânt si al profesorilor de limba si literatura englezã, vã multumim pentru întelegere si pentru frumoasa si corecta îndrumare moral-civicã pe care vã veti strãdui sã o cultivati copiilor nostri în continuare.

 

P. S. Constienti de faptul cã multi români împãrtãsesc pãrerea noastrã

privitoare la multiplele efecte negative pe care le pot avea asupra

tinerei generatii participarea la manifestãrile si festivalurile de tip Halloween si din dorinta de a strânge rândurile, de a fi uniti în „lupta” (dacã putem zice asa) contra tendintei de generalizare a fenomenului imitational în care se încadreazã si Halloween-ul, chemãm pe toti cei într-un duh cu cele scrise sã se alãture nouã prin adeziune si sã rãspândeascã într-un cerc cât mai larg materialele oferite (mai ales cãtre cadrele didactice), spre a trezi constiintele si a stopa, dacã este cu putintã, acest fenomen nociv societãtii noastre.

Anunțuri