Speranta la AradIn dupa masa zilei de vineri, 17 iulie 09 am plecat spre stadion fara entuziasm. Aveam indoieli mari cu privire la folosul acestei evanghelizari. Priveam mai mult ca un spectacol evenimentul.

In timp ce grupul Speranta canta, au inceput sa cada picuri de ploaie. Cand ploaia s-a intetit, grupuri, grupuri, de frati si surori paraseau stadionul, in timp ce multi care nu erau dintre ai nostri, desi fara umbrele, au ramas. Ce jalnic tablou! – mi-am zis. Au venit aici sa asculte Evanghelia si ce usor sunt descurajati! Adevaratii crestini nu s-au temut de fiarele salbatice si au murit ca martiri in arene (tot un fel de stadioane), si noi fugim speriati de niste picuri de ploaie calda de vara. Situatia creata intarea convingerea mea ca la stadion oamenii vin doar pentru spectacol, nu pentru Evanghelie. 

Ploaia s-a oprit si a inceput predica. Gabi Zagrean si-a intitulat predica „nevoia de criza” si a predicat bine. Mesajul a atins inimile multor oameni. La final a facut chemare pentru cei nemantuiti. Cand a cerut sa ridice mana cei ce vor sa-l primeasca pe Domnul, m-am bucurat sa vad multe maini ridicate ale celor care – se vedea dupa tinuta – nu faceau parte dintre pocaiti. Apoi i-a chemat sa coboare din tribune. Au coborat si s-au plecat pe genunchi in fata platformei. Pastorii s-au rugat pentru ei si in final au primit materiale si au completat un formular.

Soarele stralucea pe cer parca mai frumos ca niciodata.  Gandurile cu care intrasem pe stadion s-au risipit complet. A trebuit sa recunosc ca m-am inselat in presupunerea ca la stadion se face doar spectacol. Dumnezeu a venit pe stadion sa mantuiasca oameni!

Anunțuri