Publicat în Eseuri

Eseul lui Ambra

Jocul de-a viata

Socotesc ca merita sa impartasesc nu doar necazurile, ci si bucuriile. Ceea ce vedeti mai jos este un eseu scris de fiica mea Ambra (15 ani) ca tema la scoala, nu cu mult timp in urma, respectiv dupa 19 octombrie 2009. Lectura palcuta!  

Viata poate fi asemanata cu un joc… un joc destul de greu de jucat si de asemenea complicat. Asa cum pe parcursul intregului joc vom intampina obstacole mai mari sau mai mici, vom intampina si momente de bucurie, de satisfactie.

Ca orice alt joc, viata are un creator: Dumnezeu, reguli, adversari, pioni: fiecare dintre noi.

Regulile acestui joc nu sunt extrem de complicate, dar acestea trebuie respectate altfel vei duce jocul pana la capat cu o oarecare dificultate. Trebuie sa-i respecti pe ceilalti jucatori pentru ca la randul tau si tu sa fii respectat de catre ei, dar trebuie sa te respecti si pe tine. Trebuie sa nu te dai batut chiar daca obstacolul care s-a ivit pare greu de trecut… priveste mai atent si vei observa ca unii jucatori sunt de partea ta si-ti vor intinde cu bucurie o mana de ajutor. Trebuie sa stii sa te bucuri de fiecare clipa, dar mai trebuie, ca in orice alt joc sa stii sa pierzi, pentru ca pe parcursul jocului nu vei intampina doar succese ci si esecuri. O alta regula este sa fii prietenos cu cei din jurul tau: pentru ca sa ai amici de joc, cu care vei parcurge mai usor treseul. Trebuie macar sa incercam sa fim multumitori… chiar daca noi, pionii, avem tendinta de a ne dori mereu mai mult si mai mult decat avem, mai multi bani, o cariera mai buna, mai multa popularitate, nu vom face decat sa ne irosim jocul, care pentru unii e chiar foarte scurt iar pentru altii e doar scurt. Trebuie sa ne amintim ca avem dreptul DOAR la o singura tura de joc, care nu merita irosita nici o clipa, ci care trebuie savurata, traita.

Foarte important in acest joc este si faptul ca nu stim cand se va termina… sfarsitul traseului ne-ar putea lua prin surprindere. Fiecare zi trecuta ne aduce mai aproape de acesta. Ar fi pacat ca atunci cand vom ajunge la sfarsit sa ne para rau de unele lucruri pe care le-am facut sau pe care nu le-am facut sau sa ne fi dorit sa procedam altfel in unele circumstante. Ar trebui sa gandim ca doar secunda pe care o traim acum e a noastra… urmatoarea s-ar putea sa n-o mai prindem in acest joc, de aceea ar trebui sa ne facem treseul acestui joc cat mai placut posibil.  Imi place mult urmatorul citat: “Cand te-ai nascut tu plangeai, iar cei din jurul tau zambeau. Traieste-ti viata in asa fel incat atunci cand tu vei pleca de pe pamant sa zambesti, iar cei din jurul tau sa planga.”…ar fi bine daca cu totii am putea face conform acestui citat.

Eu cred ca acest joc este ca si o scoala… o scoala care ne pregateste de urmatorul joc: de cel de dupa moarte. Dupa sfarsitul jocului de aici ne vom primi premiul in functie de felul in care am stiut sa ne jucam de-a viata. Toti jucatorii de aici, dupa moarte vor fi impartiti in doua echipe: o echipa va fi trimisa in iad iar cealalta in rai. Sunt aproape sigura ca toti jucatorii doresc sa-si continue “jocul” in rai dar aceasta depinde de fiecare jucator. In timp ce jucam “jocul vietii” aici pe pamant, trebuie sa ne gandim unde dorim da fim trimis la finalul acestuia si sa jucam jocul asa fel incat la sfarsitul acestuia sa mergem acolo unde ne-am dorit: in rai sau iad. Asadar premiul jocului este viata dupa sfarsitul scurtului traseu.

Vom observa ca unii pioni vor fi scosi din joc mai repede decat noi ne-am fi dorit sau ne-am asteptat. Asa e jocul…alcatuit si din suferinta. Nici eu nu stiu si nu inteleg de ce unii jucatori care ne sunt dragi noua sunt scosi din joc… nu stiu, dar il voi intreba pe creatorul jocului atunci cand jocul meu va ajunge la final.

Important e ca odata ce ai intrat in joc nu mai poti iesi din el cand doresti…chiar daca multe lucruri nu- ti plac sau nu sunt asa cum tu ai sperat… jocul trebuie dus pana la final si in ciuda circumstantelor nedorite… si acestea fac parte din joc!

Jocul de-a viata e destul scurt…dar oricat de scurt acesta ar fi sfatul meu e sa nu-l irosesti degeaba: fa ceea ce ti-ai dorit sa faci, descopera lucruri noi, nu regreta nici un lucru din trecut (la urma urmei trecut e trecut)! Ai dreptul la un singur joc care merita nu doar jucat ci si trait! Drum bun in continuare, drag jucator!

Reclame

Autor:

calator spre vesnicie

3 gânduri despre „Eseul lui Ambra

  1. Frumos, sincer m-a impresionat, spune-i lui Ambra ca atunci cand vom termina jocul, Creatorul ne va raspunde la multe intrebari si ce este cel mai frumos ca si pionii care au fost eliminati mai repede de pe placa de joc vor fi acolo…

  2. draga Amara imi place foare mult eseul tau sa sti ca am avut si eu o tema ca aceasta si m-am inspirat oleaca de la tema aceasta .esti o fata care vad cai place sa scrie,si ca ai un har de a scrie foarte complicat nu orcine poate intelege ce ai scris felicitari de la mini nota 10 ptr opera aceasta .asa ar trebui sa o numim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s