Omorârea pruncilor de către Irod, nu-i doar un eveniment al trecutului. E un fapt care se petrece în fiecare zi, în orice loc de pe planeta Pamant. Ucigasul încă este liber să caute Pruncul pentru a-l ucide, atunci când află că S-a născut în vreo inimă!

Asta e partea tristă a lucrurilor, si despre ea nu se vorbeste nici la Crăciun, nici în alte împrejurări. Ne e drag să vorbim despre îngeri si magi, despre daruri si stele călăuzitoare, uitând de rusinea si dispretul de care au avut parte Maria si Iosif, de obositoarea si riscanta fugă în Egipt pentru a scapa Pruncul de furia lui Irod.

Apoi uităm că istoria se repetă cu fiecare din noi, când la rândul nostru primim de la Dumnezeu sământa vie a Cuvântului Său. Ce binecuvântate au fost momentele când Dumnezeu ne-a atins inima vorbindu-ne, făcând să ia fiintă în noi, să se întrupeze un „rhema”, adică un Cuvânt viu! Câte planuri bune si hotărâri nu s-au născut în urma primirii Cuvântului de la Dumnezeu! Câtă pasiune sfântă ne-a curs prin vene în asemenea momente!

Dar … oare de ce s-au spulberat de cele mai multe ori aceste lucruri mari şi frumoase atât de usor? De ce s-au stins si au murit pe neasteptate hotărârile bune, visele îndrăznete? De ce? Din cauză că Irod le-a ucis! El e vinovatul! Un Irod nevăzut dar foarte abil în a găsi si ucide dacă e cu putintă orice prunc abia născut în inima mea si a ta, orice dorintă sfântă, orice pasiune pentru Dumnezeu!

Ce-am putea face să nu mai fie ucisi acest fel de prunci?

Mai întâi să întelegem dimensiunea războiului. E un război spiritual cu un Irod invizibil fără scrupule. De la început, scopul lui Irod a rămas acelasi: zădărnicirea planului lui Dumnezeu cu privire la fiecare din noi. Ca acest lucru să nu se întâmple, va trebui să păzim cu mare grijă Pruncul!

Dumnezeu doar l-a anuntat în vis pe Iosif despre planul lui Irod. Nu l-a teleportat în Egipt, ci a trebuit sa plece cu Maria si Pruncul pe ascuns, noaptea. Si-a asumat el grija Pruncului, nu l-a lăsat pur si simplu în grija lui Dumnezeu.

Va trebui si noi să avem mereu grijă de Prunc. Cresterea e un proces lent si fragil. Va trebui să întelegem că Dumnezeu ne cere să plătim un pret, care înseamnă jertfă, disciplină personală. Dumnezeu nu face ca lucrurile să curgă de la sine, ci cel mai adesea ne lasă să trudim, să arătăm grijă fată de tot ce ne-a încredintat.

De-a Domnul să fim străjeri vegheatori si ispravnici buni!

Anunțuri