Căci dacă este cineva in Hristos, este o făptură nouă.

Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

(2 Corint.5:17)

Iubim noul, pentru că noul alungă rutina. Si fiind acum în fata unui An Nou, privim înspre el cu sperante, cu asteptări. Desi nu stim ce ne va aduce acest an nou, ne place să-l vedem ca fiind usa prin care Dumnezeu ne va dărui binecuvântările asteptate. Dar anul, este de fapt o notiune prea abstractă, în comparatie cu lunile, săptămânile, zilele, orele, minutele si mai ales cu secundele ce-l compun.  Dumnezeu poate folosi doar o singură secundă, pentru a schimba viata unui om! Îmi vin în minte cuvintele apostolului Pavel care spune că ”…toti vom fi schimbati într-o clipă, într-o clipeală din ochi …” (1 Corint.15:51-52) vorbind despre momentul răpirii. Pe de altă parte însă, atunci când trecerea anilor nu aduce noul dorit, concretizat în izbăvirea de bolă, de sărăcie, de necazuri, suntem ispititi să ne pierdem răbdarea si credinta.  Însă nu trebuie să uităm că la Domnul ”o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi” (2 Pet. 3:8).

Acelasi timp măsurat în ani sau în ore, pentru unii, trece incredibil de încet, iar pentru altii, neobisnuit de repede. ”Noul” poate să nu aducă nimic nou, iar din interminabila rutină poate să răsară acel neasteptat si uluitor ”nou”. Asa s-a întâmplat cu Moise, după ce 40 de ani a trait monotonia vietii de păstor, un moment de atentie spre un rug aprins ce nu se mistuia, i-a schimbat total viata.

Noi oamenii suntem tentati să fim atenti la lucrurile din afară care ne-ar putea schimba viata: privim la mersul economiei mondiale, căutăm noi oportunităti de afaceri, sau poate ne punem nădejdea în noi descoperiri ale stiintei, care să ne facă viata mai bună. Multi cred că anii viitori vor aduce cu ei răspunsul si rezolvarea marilor probleme ale omenirii. Altii însă, sunt coplesiti de scepticism, convinsi că anii ce vor veni nu vor aduce nimic bun, ci doar mai multă suferintă.

Acel ”nou” aducător de binecuvântări, si temelia nădejdii noastre cu privire la ce ne va aduce Anul Nou, nu stă în mersul economiei,  în descoperirile stiintei sau în orice alt lucru exterior. Adevăratul ”nou” care dă culoare si sens vietii noastre trecătoare, nu vine din lucrurile din afară, ci dintr-un miracol lăuntric, dintr-o inimă transformată de Duhul lui Dumnezeu! O făptură nouă în care locuieste Hristos trăieste bucuria unui ”nou” care nu se învecheste. E acel vin nou pus în burdufuri noi despre care vorbea Domnul Isus (Luca 5:37-38). Este acea făptură nouă despre care vorbeste si apostolul Pavel corintenilor:  ” Căci dacă este cineva in Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile sau făcut noi.” (2 Corint.5:17) Orice altceva păleste în fata acestui nou! ”Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă” (Galat. 6:15)

Asadar, un an nou nu e nou cu adevărat, decât pentru acel în care locuieste Hristos, care trăieste o viată nouă, sub călăuzirea Duhului Sfânt!

Să ne dea Dumnezeu în noul an, înnoire lăuntrică făcută de Duhul Sfânt (Tit 3:5),  pacea care întrece orice pricepere (Filip. 4:7), dragostea cu toate calitătile ei (1 Cor.13) bucurie permanentă (1 Tes. 5:16), si ”să asteptăm ceruri noi si un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13).

Anunțuri