Jurnal de Uganda – calatoria spre Kabale

Dupa mai bine de 5 ani de la experienta India, iata ca Dumnezeu mi-a facut harul sa gust o noua experienta misionara, de asta data in Africa, ca parte dintr-o echipa ce va monta o statie de radio in Kabale, Uganda.

In 7 februarie in aeroport la Budapesta mi-am cunoscut colegii cu care urma sa petrec urmatoarele 3 saptamani. Singurul pe care-l stiam, era Radu – liderul echipei si redactorul sef de la radio Vocea Evangheliei Cluj. In aeroport l-am cunoscut pe Florin de la RVE Suceava, pe Leo – constructor venit din Olanda, pe Pavel si Viorel, specialisti in forajul fantanilor. De fapt noi formam doua echipe: 4 pentru statia radio si 2 pentru forarea fantanilor. Trebuia sa ajunga si Iulian din Viena, dar din cauza zapezii a intarziat trenul cu care venea la Budapesta si n-a mai prins avionul,

Am zburat cu un avion al companiei Egipt Air pana la Cairo si de acolo mai departe cu aceeasi companie, pana in Uganda la Entebe. Am ramas impresionati de cat de mare si modern este aeroportul din Cairo, dar si de filtrele de securitate, pentru ca desi eram doar in tranzit, am fost verificati de doua ori pana sa putem intra in al doilea avion. Zborul peste Africa a fost cu ceva mai multe turbulente, dar nu foarte mari, si mai lung cu o ora decat primul zbor. Asadar miercuri dimineata in jurul orei 4 am coborat din avion tocmai in inima Africii! Am fost asteptati cu multa caldura de 3 reprezentanti ai bisericii “Lift up Jesus” din Kabale: pastorul Bosco, sora Beth, si soferul. Se vedea pe fata lor bucuria de a ne intalni. Din cei 6 care ajunseseram, 3 eram la primul contact cu Africa, iar ceilalti 3, respectiv Radu, Leo si Petru mai fusesera.

Ne-am pus in autobus valizele, fiecare aveam cate doua, plus bagajul de mana. Cam jumatate din ce aveam in bagaj erau diverse materiale necesare pentru proiectul cu radioul si proiectul cu fantanile. Dupa nici o ora, eram in capitala Ugandei, Kampala in cautarea unui hotel in care sa ne odihnim putin. Ne-am oprit in fata unuia, intr-o zona mai retrasa, dar n-am fost primiti pentru ca era o ora nepotrivita. Am decis pana la urma sa ramanem in autobus, sa mai motaim pana dupa ora 8, pentru ca apoi sa schimbam euro in shilingi ugandezi, dupa care sa facem cumparaturile necesare. Din Kampala trebuia sa cumparam mobilierul de birou pentru radio si alte lucruri necesare, care nu se gaseau in Kabale.

Nu stiu cum se face ca intreaga zi am petrecut-o cautand una sau alta si tot nu am reusit sa cumparam tot ce trebuia. Cel mai important a fost sa cumparam mobilier, si dupa un periplu pe strazile aglomerate ale Kampalei, ne-am oprit la un magazin unde am gasit mobila de care era nevoie. Radu a negociat cu multa meticulozitate cu seful sau patronul magazinului, si mai bine de jumatate de zi am petrecut-o in acest magazin. Nu toti, pentru ca Petru si Viorel au fost in alta parte sa cumpere ce aveau ei nevoie pentru fantani. Am colindat apoi diverse alte magazine, luand astfel contact cu ciudateniile unui oras african. Eu am tendinta sa compar tot ce vad aici cu India si constat ca India e un pic mai pitoreasca prin prezenta ricshilor care aici lipsesc, dar si prin alte elemente asupra carora nu zabovesc acum.

Abia la lasatul intunericului eram gata de plecare spre Kabale, pana acolo asteptandu-ne un drum de peste 8 ore. Am iesit cu mare greutate din capitala, datorita aglomeratiei, filmand pe geam orice mi se parea intersant. Calatoria nu s-a lasat fara peripetii , ba chiar patanii cu totul neasteptate! In timp ce autobusul nostru care era de fapt un fel de microbus ceva mai mare, se deplasa foarte incet, prins in aglomeratia traficului, o mana s-a intins de afara prin unul din geamurile deschise si a smuls telefonul din mana lui Petru, care tocmai butona pe el. Era intuneric,si probabil hotul vazuse de afara ecranul luminat al telefonului. Noi am fost cu atat mai uimiti si chiar socati de incident, cu cat Petru nu statea pe scaunul de langa geam, ci intre geam si el era un loc liber! Ne-am dat seama ca aici nu e de joaca, si ne putem astepta la orice surpriza de felul acesta.

Incet, incet am iesit din aglomeratia capitalei si autobusul nostru a luat viteza, chiar mai mare de cat era de asteptat,avand in vedere drumul cu denivelari si gropi adesea. Asadar am avut inca o noapte petrecuta pe scaun,dar nu de avion, ci de autobus, traversand dela nord spre sud-vest, Uganda, ajungand la destiantie, in orasul Kabale, dimineata in jurul orei 6.