Joi, 09 februarie 2012

Ajunsi la Kabale, prima oprire a fost la statia radio, pentru a descarca materialele cumpărate la Kampala. După ce le-am descărcat si am facut o primă vizită noii clădiri a radioului, am plecat spre hotel. Hotelul numit “White Horse Inn” l-am găsit a fi mai primitor decât mă asteptam, fiind format dintr-un sir de clădiri cu un singur nivel,  legate între ele cu trotuare, străjuite de stâlpi de cărămidă ce sustin un acoperis pe toată lungimea trotuarelor. Cadrul era deosebit de placut, în spatele hotelului fiind o grădină mare, de fapt un fel de parc pentru recreere, cu gazon îngrijit, cu arbori mari si mici. Ne-am instalat în camere, modeste dar curate, paturile având un fel de cort deasupra, pentru protejarea contra tântarilor si a altor vietăti probabil, ce ar fi putut ajunge în cameră. Între aceste vietăti numărându-se si sopârlele, care ulterior le-am mai văzut pe peretii unor încăperi.

Am servit un mic dejun bogat în fructe: ananas, lubenită, banane, iar după fructe urmând o omletă si ceai sau cafea cu lapte. Pretul pe zi negociat pentru o cameră dubla cu mic dejun inclus a fost de 72 000 silingi ugandezi, echivalentul a aproximativ 24 euro.

După micul dejun am avut cateva ore de odihna bine meritată, iar la pranz, după ce am servit masa am plecat fiecare cu un taxi motocicletă, numit “boda-boda” la sediul statiei de radio.

Clădirea statiei de radio este chiar lângă biserică. Imediat în fată este scoala, iar în spatele scolii, orfelinatul.

În această primă zi am cuplat generatorul la instalatia electrică Aici foarte des se întrerupe curentul, si fără generator nu ne-am fi putut descurca. De asemenea, împreună cu Radu am încercat montarea la usa de intrare a unui brat pentru închiderea automată a usii.

Seara, la restaurant, am avut o întâlnire cu cu pastoral Kizza si echipa lui de lucrători în biserică. S-au discutat detalii despre cele două proiecte pentru care veniserăm: radioul și forarea fantănilor.

Vineri, 10 februarie 2012

După servirea micului dejun, am plecat cu boda (taxi motocicleta) la sediul radioului. Am finalizat montarea bratului de închidere a usi, si apoi m-am ocupat de interfon. Am testat interfonul, iar un baiat negru a sapat santul pentru cabluri, de la cladire la poarta. Am pus cablurile în sant, am găurit peretele si am montat o doza mare aplicată în care am pus si transformatorul. Florin s-a ocupat de montarea mobilierului.

După prânz, am plecat împreună cu Radu, Leo, Florin si doctorul Alima, cu masina doctorului, pe munte să vedem o antenă. Am avut astfel prima ocazie specială de a poza și filma oameni si locuri din împrejurimile orasului Kabale.

Seara, ajunsi la hotel, am servit cina si apoi am stat de vorbă cu Leo, povestindu-i lucruri din viata mea.

Sâmbătă, 11 februarie 2012

La micul dejun l-am cunoscut si pe Iulian, colegul nostru din Austria, care a ajuns în această noapte, după ce asa cum spuneam la început, a pierdut avionul cu care am venit noi.

Am finalizat de montat partea de interior a interfonului, după care am înlocuit drosere la neoane, deoarece cele existente erau de proastă calitate si făceau mult zgomot. Leo a facut modificari la pervazurile ferestrelor si a lucrat la repararea canalizării.

După terminarea lucrului, înainte de a merge la hotel, am încercat si eu pentru prima dată în viată mersul pe motocicletă, pe motocicleta lui James (unul din taximetristii nostri), dar dupa ce am pornit cu ea, n-am mai stiut s-o opresc, si desi strangeam în mână frîna, motocicleta nu se oprea! Că există si ambreaj, am uitat! M-am cam impacientat, fiind pe un drum îngust, care dădea imediat într-altul, dar pana la urmă am reusit să mă opresc după ce totusi am încetinit cât de cât, proptindu-mă în gardul viu de la marginea drumului, si alegandu-mă doar cu căteva zgârieturi la gleznă. Mai tare s-a speriat motociclistul care  a sărit în timpul mersului din spatele meu!

Cina am servit-o începand din această seară în regim de bufet suedez, la un pret avantajos: 15 000 silingi.

Duminică, 12 februarie 2012.

La 8 dimineata am plecat cu busul hotelului la biserică. Când am ajuns, erau doar câteva persoane în biserică, care se rugau plimbându-se printre rândurile de scaune goale. Apoi un grup a început să cânte pe scena cântări clasice, dar cu multă pasiune si înflăcărare. Treptat, au schimbat ritmul, cântând piese mai dinamice, în stilul lor african, miscându-se pe scenă. În partea a doua, a predicat pastorul Kizza despre puterea sângelui lui Hristos. La final am fost invitati toti românii pe scenă si am spus fiecare câteva cuvinte.

În jurul orei 11, la terminarea primului program din ziua de duminică (am inteles că au 3 programe in fiecare duminică, al doilea începând imediat dupa ce se încheie primul) am iesit din biserică, am luat un taxi (Radu, Florin, Iulian si eu) si am urcat la lacul Bunyoni pentru a servi acolo masa de prânz. Leo a urcat cu un boda. Distanta de parcurs nu e mare, dar privelistea e superbă. Am servit prânzul la o masă pusă afară, la o distantă de vreo 15 metri de restaurant, având o vedere panoramică asupra unei mari părti a lacului, lac presărat cu o multime de insulite, si avand margini dantelate printre pantele muntilor. Dupa servirea mesei, ne-am tocmit cu un om pentru a ne călauzi în coborârea spre lac, si după aproximativ o jumatate de oră eram lângă lac. Am închiriat o barcă cu motor, si timp de aproape două ore am parcurs un traseu circuit, pe o vreme închisă, gata, gata de ploaie. Oricum, a fost o experientă deosebit de frumoasă plimbarea pe lac. La final, am luat din nou taxiul spre oras, si am servit cina la restaurantul hotelului.

Luni, 13 februarie 2012

Radu doarme foarte greu datorită pneumoniei. Nu poate dormi asezat în pat la orizontală, ci doarme stând pe scaun cu capul sprijinit pe o perină asezată în fata lui pe masă.

După traditionalul de-acum mic dejun, format din fructe (ananas, banane, lubenită, pepene) si urmat de omletă si apoi ceai sau cafea cu lapte, am mers cu boda la statia radio.

Am finalizat de înlocuit droserele în toate încăperile si holurile din sediul statiei de radio, apoi l-am ajutat pe Leo la zugrăvit în studiouri. Colegii din echipa cu fântânile au inaugurat începerea forajului. După masa de prânz, Florin a reparat internetul la hotel, asa că pentru prima dată de când mă găseam în Africa am reusit să trimit un mail în care am pus si două poze, câtorva prieteni.

Marti, 14 februarie 2012

Am dat al doilea strat de lavabil în studioul de înregistrări.

Petru si Viorel, colegii nostri ce se ocupă de forare fântâni, forează un put în spatele orfelinatului si deja au dat de primul strat al pânzei freatice la 5,5 metri adâncime. Ei lucrează cu o echipă de tineri de la orfelinat, echipă care este instruită pentru a fi în stare să lucreze pe viitor fără asistenta românilor. De asemenea s-a început confectionarea meselor pentru masinile de făcut plasa de gard.

În jurul prânzului, m-am alăturat si eu celor ce se rugau în biserică. Am realizat că acesti africani simpli si foarte săraci stiu să se bucure cu adevărat de o părtasie vie cu Dumnezeu. Rugăciunile lor sunt putenice, entuziaste, fiind rostite cu voce tare în timp ce ei se plimbă pe culoarele dintre scaune.

Anunțuri