Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si Grecii cauta intelepciune, dar noi propovaduim pe Hristos cel răstignit,  care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru noi cei chemati, fie Iudei fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu.

1Corint.1:22-24

 

Oamenii, au asteptările si dorintele lor. Uni, ca si iudeii odinioară, doresc sa vadă mereu minuni, iar alti, la fel ca si grecii, doresc întelepciunea. Preferintele oamenilor sunt diverse si foarte diferite.

Asa era si in biserica din Corint: uni aveau inima legată de Pavel, alti erau legati de Apolo, alti de Petru, iar alti pretindeau ca sunt doar ai lui Hristos. În fond, ei erau dezbinati si se certau uni cu alti, datorita ambitiilor lor firesti si a imaturitătii lor spirituale.

Apostolul Pavel nu-i lauda, si nu le da dreptate nici unora, nici altora, ci cauta să le aducă in centrul atentiei pe Hristos cel rastignit, chiar daca El pentru iudei era o pricină de poticnire si pentru neamuri o nebunie.

Dar de ce oare Hristos cel rastignit, si nu Hristos cel înviat sau cel înaltat la cer?

Si acum, ca si atunci, pentru uni, Hristos cel răstignit rămane o piatră de poticnire.

Ucenicii Domnului n-au dorit un Hristos rastignit. Petru, chiar L-a mustrat spunând: “Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu ti se întample asa ceva!” (Mat.16:22) Un Hristos rastignit, este o pricină de batjocură: ”Dacă este El Impăratul lui Israel, să Se coboare de pe cruce, si vom crede în El!” (Mat.27:42) Iar profetul Isaia vorbeste despre El ca fiind “Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit că îti întorceai fata de la El, si noi nu L-am băgat în seamă” Cu un răstignit nu se aliază nimeni. Chiar si cei care i-au fost prieteni, îl părăsesc. Răstignitul are doar acuzatori si batjocoritori, care se cred stăpâni pe situatie.

Totusi, dincolo de aparenta înfrângere, Hristos cel răstignit, biruieste! El biruieste în mod paradoxal, prin dragoste! El biruieste jertfindu-se! Primul rod al biruintei Lui a fost tâlharul de pe cruce. Apoi a venit rândul sutasului să exclame: “Cu adevărat, Omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”(Matei 27:40) Apoi, rând pe rând ucenicii se conving de dumnezeirea lui Hristos, si înteleg că “asa trebuia să pătimească Hristos” (Luca 24:46) Puterea si întelepciunea lui Dumnezeu este arătată în Hristos cel rastignit, chiar dacă nouă ne vine greu să primim un asemenea mesaj!

Apostolul Pavel se identifică cu El si spune galatenilor: “Am fost răstignit impreuna cu Hristos si traiesc … dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o trăiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.”(Gal.2:20)

Drumul spre înviere trece prin rastignire si moarte. “Dacă ne-am făcut una printr-o moarte asemănatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o înviere asemănatoare cu a Lui”(Romani 6:5)

Când murim fată de eul si ambitiile noastre, atunci nu mai rămâne loc pentru certuri, dezbinare si ură.

Doamne ajută-ne să nu mai trăim noi, prin puterea firii pământesti, ci Tu Isuse Hristoase, cel care ai fost rastignit, ai murit si ai înviat, să trăiesti in noi, în asa fel încât puterea si întelepciunea lui Dumnezeu să se arate în fiintele noastre!

Amin!

 

Anunțuri