Si dacă n-a înviat Hristos,atunci propovăduirea noastră este zadarnică, si zadarnică este si credinta voastră

1 Cor. 15:14

            Toti oamenii au momentele lor de tristete. Poate datorită dezamăgirii, poate datorită unui esec, sau datorită pierderii unei fiinte dragi. Tristetea te dezarmează, te lasă sleit de puteri, neputincios, gol.

Nu-i de mirare că si cei 11 ucenici erau asa de tristi după arestarea si răstignirea lui Iisus. Visele lor erau spulberate. Nimic nu făcea sens pentru ei. Erau într-o confuzie totală, zdrobiți de durere si coplesiti de teamă. Totul părea ireversibil, pierdut, iar piatra de pe gura mormantului părea că închide sub ea pentru totdeauna visele și speranțele lor.

A urmat însă neasteptata dimineată a învierii, care a transformat tristetea în bucurie! Venea ca o primăvară a sufletului, aducând cu ea mugurii proaspeti ai sperantei în inima ucenicilor. De-atunci, adierea acestei primăveri a atins generatie după generatie, până la noi.

De fapt, învierea lui Hristos este piatra unghiulară a crestinismului, centrul credinţei creştine! Fără înviere, credinta crestină îsi pierde sensul, este moartă; dar cu înviere, crestinismul primeste forta ce-l face viu si puternic. Învierea transformă tristeţea în bucurie, frica în curaj, eşecul în biruinţă!

Înainte de înviere, ucenicii Domnului erau fricoşi, şovăielnici şi laşi. După înviere, aceiaşi ucenici, au uimit pe mai marii vremii cu curajul şi îndrăzneala lor de a-L vesti pretutindeni pe Hristos, în final acceptând de bunăvoie să moară ca martiri! Pentru o minciună nu moare nimeni, însă învierea are dovezi care n-au putut să fie demontate. Mărturisindu-şi credinţa într-un Hristos înviat, ei dau dovadă de o forţă care a biruit opoziţia puternică a liderilor evrei din Ierusalim şi mai apoi a puterea Romei! Această transformare a ucenicilor, este pînă la urmă cea mai puternică dovadă a Învierii! Dar nu doar cei din prima generaţie, care au fost martori ai învierii, ci şi următoarele generaţii de creştini şi-au mărturisit cu putere credinţa în Hristosul înviat, mulţi din ei plătind cu preţul vieţii această mărturisire.

Au fost şi sunt şi astăzi oameni care nu cred mărturia evangheliilor privitor la învierea lui Hristos. Mulţi nu cred pentru că nu doresc să credă, şi nu pentru că ar fi analizat cu onestitate dovezile.  În ultima vreme au apărut uni care au pretenţia că au găsit dovezi care atestă că Iisus ar fi rămas în mormânt. Dacă El ar fi rămas în mormânt, sau trupul Lui ar fi fost furat de ucenici cum s-a dus zvonul, acest fapt ar fi fost scos la iveală atunci, şi astfel ucenicii ar fi fost dovediţi ca înşelători, iar creştinismul ar fi murit încă din faşă.

Hristos însă e viu, şi de aceea milioane de oameni astăzi îşi mărturisesc credinţa în înviere! El poate fi atins, chiar dacă nu aşa cum Toma l-a putut atinge. El poate fi văzut, chiar dacă nu aşa cum l-au văzut cei doi la Emaus. El vrea să locuiască în inima fiecărui om, şi să aducă pacea, bucuria şi speranţa. Şi când Hristos locuieşte în noi, avem puterea să spunem şi altora cu multă bucurie şi mare îndrăzneală:

Hristos a înviat !

 

Anunțuri