oameni maini

Mi se pare că tot mai mult, întalnirile noastre la servicile divine de duminică sau din timpul săptămanii, riscă sa devină o rutină, o normalitate care nu ne-o putem imagina a fi altfel decât este. Ne dorim părtăsii calde, rugăciuni aprinse, predici bune, cântări armonioase, în adunări cu sute sau chiar mii de frati si surori. Avem sansa să stăm împreună într-un cadru confortabil, în clădiri tot mai elegante, bucurându-ne în liniste si sigurantă, de harul si binecuvântările Domnului.

Dar oare, ce înseamnă asta cu adevărat pentru noi? Trăim cu entuziasm frumusetea unei părtăsii frătesti, care poate fi descrisă, ca plăcută si dulce? Ne putem imagina că acest cadru de confort, la fel de bine, ar putea lipsi, si părtăsia să nu sufere, ba chiar dimpotrivă?

Vă invit să privim un pic dincolo de cadrul confortabil în care ne adunăm noi, si să aruncăm o privire la ce se întâmplă în alte părti ale lumii.

De curând, am fost intr-o vizită la o familie de misionari, care lucrează între musulmanii albanezi din Skopje, capitala Macedoniei. Gazdele noastre s-au bucurat că împreună formam o adunare mare … adică de 7 persoane! Asta a însemnat un mare privilegiu pentru ei, întrucât adunarea lor obisnuită înseamnă 3 sau 4 persoane. Am cunoscut cu ocazia acestei vizite, parte din cercul celor cărora prietenii nostrii misionari le-au impărtăsit Evanghelia. Între acestia, era un bărbat musulman cu care am stat si noi de vorbă, si am constatat cu bucurie, din ce el ne-a mărturisit, că citeste de mai multi ani Biblia, crede în Domnul Isus, si că si-ar dori să intre cât mai curând în apa botezului. De asemenea, am aflat că o altă familie este aproape de pasul convertirii de la islam la credinta în Hristos. Prin urmare le-am spus: sunteti aproape de a avea o biserică! Vă intâlnti cu toti împreună să aveti părtăsie? Răspunsul pe care l-am primit, a fost: nu. Deocamdată nu se poate. De ce?- am întebat foarte surprins. Ne-a fost foarte dificil să întelegem după ce ni s-a explicat, că acesti musulmani, pentru moment, nu sunt pregătiti să relationeze între ei ca si persoane convertite de la islam la crestinism, probabil pentru că încă nu au încredere suficientă fiecare în convertirea celuilalt.

Asadar, desi e plăcut si dulce să fie fratii împreună, nu e si usor întotdeauna!

Nu e usor, dar în unele cazuri, poate fi chiar foarte periculos!

Anul acesta, în duminica din 14 aprilie, într-o biserică baptistă din Bangui, capitala Republicii Centrafricane, în timp ce credinciosii erau adunati la părtăsie, au avut surpriza să primească două proiectile tocmai în timpul slujbei, si astfel 7 persoane au fost ucise si multe altele rănite. Bucuria lor de a fi împreună în adunare, i-a făcut să nu tină cont de riscurile la care s-au expus, întrucât tara lor în acel moment se afla în plină criză politică!

De asemenea, nu de mult, am aflat despre fratii nostri dintr-o tară africană islamică, că ei se adună să se inchine lui Dumnezeu, pe ascuns, coborând în mine părăsite, în ciuda riscurilor imense la care se supun. Si fac asta, pentru că le este dragă părtăsia, pentru că este plăcut si dulce să locuiască fratii împreună!

Trebuie să stim că astfel de exemple nu sunt exceptii rare, ci cadrul obisnuit în care se adună crestinii în foarte multe tări de pe glob; o “normalitate” atat de străina de “normalitatea” noastră!

As spune că în ultimă instantă, mai presus de conditiile legate de confort si sigurantă în care ne adunăm ca biserică locală, cel mai important lucru este acesta: adunarea pentru partasie a credinciosilor, ofera cadrul în care Domnul dă binecuvantarea! Este expresia dragostei frătesti si a dorintei de părtăsie!

caci acolo dă Domnul binecuvantarea, viata pentru vesnicie!

Anunțuri