Lois

Mari si multe au fost durerile sufletești si emotiile pe care le-am purtat după diagnosticul pus de medici fiicei mele Lois, la începutul anului 2014: limfom Hodgkin stadiul IV.

La sfârșitul aceluiași an, după 8 luni de chimoterapie (16 ședințe), a urmat o perioadă de câteva luni de tihnă, bucurie și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. Rezultatul PET/CT-ului, ne anunța în 30.10.2014 că nu mai erau celule maligne în trupul lui Lois.

Totuşi, vestea cea mai nedorită și nespus de dureroasă, urma să vină în 12.06.2015, când un nou PET/CT-ul anunța ce n-am fi vrut nicidecum: cancerul revenise! De fapt își făcuse simțită prezența și printr-un ganglion vizibil sub brațul stâng.

N-ai cum să te împaci cu asemenea vești.

A urmat ceva ce acum, privind în urmă, mi se pare ca și un vis: Dumnezeu ne-a ridicat povara! Rugăciuni … și apoi ganglion dispărut! Biopsie, iar peste o săptămână, în data de 07.07.2015 rezultat: materialul examinat (3/2/1,5 cm) „fără aspecte tumorale” !!!

Lois, s-a abandonat deplin în brațul lui Dumnezeu, și acum după doi ani de la ziua în care a primit minunatul har al acelui rezultat al biopsiei, incredibil și de neexplicat medical, se bucura de sănatate fizică și viață în și cu Dumnezeu!

Cuvintele mele acum, sunt aproape nimic, în comparație cu marturia depusă de Lois în biserica Micălaca în data de 09 iulie 2015, mărturie pe care o puteți asculta aici