Oportunitățile pandemiei

Pandemia COVID-19 nu trebuie văzută doar ca pe o mare nenorocire care a lovit pământul. Ea este mai presus de orice, o modalitate prin care Dumnezeu ne vorbește. Dincolo de incomodele restricții la care suntem supuși, fie că le considerăm justificate sau nu, eu văd în pandemie o școală a lui Dumnezeu, prin care El ne oferă uriașe oportunități de a învăța lecții extrem de importante. În fapt, prin pandemie, Dumnezeu vrea să ne deschidă ochii, ca să putem vedea cel puțin trei mari oportunități, care din păcate le-am ratat sau riscăm să le ratăm. Iată la ce mă refer:

• Părtășia cu Dumnezeu în familie.

Niciodată n-am fost în situația de a sta acasă împreună cu familia mai mult ca și în perioada stării de urgență. În această perioadă, singura adunare a bisericii a fost cea din casă. Dumnezeu a vrut să ne spună prin pandemie că fiecare casă trebuie să fie o biserică. Că fiecare bărbat trebuie să fie un preot și împreună cu soția și copiii, să formeze o mică adunare unde Dumnezeu să fie onorat. Am înțeles oare că Domnul de fapt a vrut să ne oprească în casă pentru această lecție extrem de importantă? Am știut noi oare să folosim această oportunitate pentru a învăța lecția părtășiei cu Dumnezeu în familie?

• Focalizarea pe rugăciune

Venirea stării de alertă a adus permisiunea ca maxim 16 persoane, în condiții de distanțare fizică, să poată fi simultan în incinta clădirii bisericii. Nu pentru slujbe religioase obișnuite, ci doar pentru activități cu caracter privat. Îmi vin în minte cuvintele Domnul Isus: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune” (Luca 19:46). Ne oprește acum cineva să intrăm în casa de rugăciune pentru a ne ruga? Nicidecum! Bineînţeles, organizat şi cu respectarea tuturor măsurilor de prevenire a răspândirii virusului! N-ar trebui oare să înțelegem faptul că Domnul în această perioadă ne constrânge să ne limităm doar la a ne ruga, atunci când intrăm în Casa lui Dumnezeu? „Un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine” erau cuvintele mustrării Domnului pentru ucenicii Săi în Ghetsimani! Această mustrare ar trebui să înțelegem că ne-o adresează Domnul și nouă! Dacă în aceste zile nu intrăm în Casa Domnului pentru a petrece timp consistent în rugăciune, înseamnă că ratăm și această mare oportunitate!

• Evanghelizare în aer liber.

Poate suntem nemulțumiți și cârtim împotriva constrângerii de a nu ne putea aduna cu biserica decât în spații deschise. Oare ar trebui să considerăm acest fapt o constrângere? Nu cumva ne place prea mult să stăm între patru pereți ai unei clădiri de biserică și ne-am obișnuit cu acest confort? Dacă Biserica n-a fost gata să iasă afară dintre ziduri, pentru a vesti Evanghelia celor care nu intră în casele noastre de rugăciune, iată că Dumnezeu, în ironia Lui aș putea spune, folosindu-se de autoritățile statului, ne obligă acum să facem lucrarea în afara clădirilor! Chiar dacă nu de bună voie, ci constrânși de împrejurări, suntem în situația de a face evanghelizare în aer liber! Parca din nou Domnul ar vrea să ne spună, precum odinioară ucenicilor: „Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.” (Ioan 4:35)

Nu suntem și noi oare cu privirile prea aplecate în jos, de nu vedem aceste oportunități ale momentului?

Să privim spre cer, așa cum au făcut ucenicii când Domnul s-a înălțat din mijlocul lor, și să luăm în serios cuvintele celor doi bărbați îmbrăcați în alb: „Acest Isus care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum l-ați văzut mergând la cer.” (Fapte 1:11)