Publicat în Evenimente

La o luna de la plecarea în veșnicie a păstorului Nelu Șerban

Nu pot să tac, lăsând să se aștearnă uitarea, peste viața unui om care merita o mult mai mare cinstire, măcar la plecarea lui dintre noi. Pastorul Nelu Șerban a fost primul dintre slujitorii care au plecat din această lume într-un mod neașteptat, în acest context cu restricții pe care niciodată nu le-am mai întâlnit și nici nu ne-am imaginat vreodată că o să le trăim. În aceste vremuri, sicriul coboară în mormânt, în timp ce familia plânge departe de tristul cimitir, și ea răsfirată cine știe pe unde, fără ca cineva să poată oferi o îmbrățișare, să poată vărsa o lacrimă pe umărul celor zdrobiți de durerea despărțirii. Fără mulțimi de oameni adunați în jurul gropii și fără fanfare.

Ultima data ne-am întâlnit în luna februarie. Eu ieșeam din Kaufland, Nelu intra. Ne-am oprit preț de câteva minute să vorbim, și apoi ne-am despărțit, și n-am știut atunci că aceea va fi ultima noastră întâlnire pe pământ.

Au rămas în urmă multe, multe, amintiri ale părtășiilor noastre de-a lungul a aproape treizeci de ani. A fost odată un „Forum al tineretului creștin” la Oradea, era prin anul 1993 cred, și eram acolo cu Nelu Șerban în echipa de organizare condusă de Titus Colțea. A fost o vreme (1993-1998) când făceam împreună multe drumuri la București la cursuri și examene pe vremea când eram studenți la I.T.P. (la fără frecvență). A fost în 2016 tabăra de misiune de la Galșa, inițiată de el și apoi în următorii ani la Șiștarovăț și Dezna, unde Nelu a fost mereu părintele spiritual al acestor tabere. În toate aceste împrejurări am făcut echipă bună, fără ca vreodată sa fi fost între noi vreo umbră de supărare sau tensiune.

Cu siguranță, rămân multe amintiri frumoase și amprente de neșters, în atâtea generații de elevi de la Liceul Penticostal, cărora fratele Nelu Șerban le-a fost dascăl, diriginte, director, la liceul pentru care a pus atâta suflet și pasiune! Îi vor duce lipsa și studenții seminariilor biblice din multe părți ale Europei cărora, alături de alți frați păstori, fratele Nelu le-a fost profesor. Și nu în ultimul rând, rămâne un gol imens în inimile credincioșilor din biserica Izvorul Vieții – Aradul Nou, Felnac şi din celelalte biserici pe care le-a păstorit.

Peste câteva zile, în 27 aprilie, fratele Nelu Șerban ar fi împlinit 65 de ani. În loc de sărbătoare, iată că familia și prietenii trebuie să poarte mai departe această grea povară a durerii despărțirii. Să ne rugăm ca Dumnezeu s-o mângâie pe sora Cati și pe copii: Adina, Alex, Grațian. Fiți tari în nădejde! Dumnezeu e Tatăl orfanului și apărătorul văduvei!

 

 

 

Publicat în Evenimente

Timișoara, 16 decembrie 1989 – amintirile mele după 30 de ani de la revoluție!

16dec

Era o zi de sâmbătă. La biserica baptistă Betel, păstorită de Petrică Dugulescu, era seară de evanghelizare. M-am dus și eu acolo trecând prin Piața Maria, și am văzut că lângă clădirea unde locuia Tokeș Laszlo era mai multă lume adunată decât în zilele trecute. Deși prezența acestor oameni făcea parte din peisajul obișnuit al ultimelor zile, de această dată era ceva diferit. Agitația crescuse și îmi transmitea o senzație ciudată: simțeam că plutește în aer mirosul unei schimbări, mirosul a ceva neobișnuit! Această senzație mi-a fost accentuată inclusiv de predica pastorului David Nicola, invitatul din acea seara. El și-a ilustrat mesajul de chemare vorbind despre libertatea de a alege, spunându-ne că în orice context în care noi votăm, o facem prin DA, în cazul în care suntem de acord sau prin NU, în cazul în care nu suntem de acord … sigur, „cine are curajul”, spunea el! Această remarcă „cine are curajul” a atins o coardă foarte sensibilă a sufletului meu, gândindu-mă la mulțimile adunate în Piața Maria.

Când am plecat de la biserică, (era după opt seara) am trăit un șoc, ajungând în Piața Maria! Atmosfera străzii era cu totul diferită de ce vazusem cu mai bine de două ore în urmă! Acum zona pieții era plină de oameni, o tensiune extremă, și multă agitație! Mi-a fost dat, pentru prima dată în viață, să aud strigându-se în plină stradă: „Jos comunismul!, jos Ceausescu!” Era ceva incredibil! Era de neimaginat! N-am putut să mă dezlipesc nici eu de mulțime. Priveam uluit și îmi părea ireal ce se întâmpla! Am rămas acolo, pentru că simțeam că se scrie istorie! Mă mișcam în acea zonă pe stradă și văzând agitația, tensiunea și emoția de nedescris trăită de oameni, îmi veneau în minte tablouri din romanul „Mizerabilii” în care Hictor Hugo descria revoluția franceză. Pe pod dinspre Catedrală au apărut soldați aliniați, având scuturi în care băteau zgomotos cu bastoanele. Nu înțelegeam sensul acelei acțiuni. Probabil avea scop de intimidare, dar n-a avut absolut nici un efect asupra mulțimii. A trecut și o mașină mare de pompieri care arunca din mers un jet de apă pe stradă în fața ei. Oamenii se fereau și nu cred că cineva a fost udat. Am remarcat în mulțime o femeie care părea să aibă spre 60 de ani, care se mișca printre oameni și încuraja tinerii spunând: „nu renunțați, nu vă fie temă”! Era îmbrăcată bine, cu o haină neagră de astrahan, însă spre marea mea uimire, după câteva minute, am văzut-o întinsă jos pe asfalt. Femeia a fost imediat luată, pusă în grabă în porbagajul unei Dacii și dusă …oare unde? Mi-am dat seama că nu e de glumă cu ce se întâmplă, și am presupus că femeia a fost anihilată de securitate cu un spray paralizant și apoi evacuată.

Ceva ca un magnet mă ținea și pe mine, ca pe toți ceilalți în zona Pieței Maria, și nici cum n-aș fi vrut plec de acolo. Totuși, fiind schimbul 3 la lucru, singur electrician în secția UM la U.M.T., a trebuit să urc în tramvai și să părăsesc acea zonă fierbinte, lăsând ca inima și gândul meu să rămână în vâltoarea acelor evenimente, a căror deznodământ nu-l știam atunci.

Publicat în Evenimente

Ce vă doriți, doamnelor și domnilor din comunitatea LGBT?

images

Oare am formulat bine întrebarea? Mă tem că nu, pentru că nu e ușor de ghicit cine e domnul și cine e doamna, într-un cuplu de gay sau de lesbiene. Deci, ca să nu vă ofensăm, ați vrea să scoatem aceste cuvinte din vocabularul nostru?

Am aflat nu demult, că după părerea voastră și cuvintele „tată” și „mamă” ar trebui înlocuite.  De ce aceste prime cuvinte pe care le rostesc copilașii, vă par ofensatoare? Voi nu le-ați rostit când ați fost mici? Dar acum, le mai rostiți?

De ce vă refuzați harul procreeri naturale? Ce bine că părinții voștrii au acceptat acest har, și iată că astăzi sunteți în viață!

Chiar vă deranjează  așa de tare normalitatea? Ați vrea deci să spuneți că aceast termen n-ar trebui să mai existe? Cu alte cuvinte v-ar place să intrăm cu toții în această horă a nebuniei, ca să ajungem de fapt, unde?

Mai bine stați liniștiți și păstrați-vă discreția! Gălăgia pe care o faceți seamănă a război împotriva ordinii lăsate de Dumnezeu!

Nu vă urăm. Dimpotrivă, ne rugăm pentru voi.

Dar respectați-ne și voi pe noi cei mulți și TĂCEȚI!

Publicat în Biserica Micalaca, Evenimente, Uncategorized

Lărgirea echipei de slujitori a bisericii penticostale Micălaca!

În dimineaţa zilei de duminică 11 septembrie 2016, la biserica penticostala Micălaca a avut loc serviciul de ordinarea a trei noi diaconi, a doi presbiteri şi a unui păstor asistent . Invitați la această sărbătoare au fost păstorii: Moise Ardelean – președinte al Cultului Creștin Penticostal din Romania, Călin Turc și Cornel Miclea.

Iluna Daniel, Pripon Eliazar și Vășcan Daniel au fost ordinați în slujba de diacon, Bîrzan Adrian și Bupte Daniel în slujba de presbiter, iar Spătan Daniel în slujba de păstor asistent.

Dumnezeu să binecuvânteze echipa lărgită a slujitorilor de la biserica penticostală Micălaca!

 

Publicat în Evenimente

Corul si orchestra El-Roi la Arad!

Corul si orchestra El-Roi reuneste tineri din mai multe biserici evanghelice din tară. Orchestra e formată din tineri crestini care au studiat sau studiază la liceul/academia de muzică, iar corul e format din tineri în care Dumnezeu a pus un dar special. In toti acestia există o dorintă aprinsă de a-L lauda si sluji pe Dumnezeu. Aceasta i-a unit pe toti sub numele de El-ROI, care în evreieste înseamnă „Dumnezeu care mă vede!”.

Pentru a asculta corul si orchestra El-Roi, toti cei ce sunteti arădeni sau vă aflati în Arad în zilele de 17 si 18 mai, sunteți invitati să participați la un eveniment muzical de suflet, sâmbătă 17 mai de la ora 19 la Biserica Rosie si duminică 18 mai la bisericile penticostale Gloria (de la ora 10) si Micălaca (de la ora 18).

invitatie ARAD

 

 

Publicat în Evenimente

Despre Nelson Mandela, la o zi după stingerea din viată

Iertarea dusmanului – o politica de stat care a functionat

de Silviu Rogobete     HotNews.ro

“Nu ma judecati dupa succesul avut, ci dupa cat de multe ori am fost jos si m-am ridicat din nou. Nu sunt un sfant, decat daca considerati sfant un pacatos care nu se da batut”.

Sunt cuvintele lui Nelson Mandela, cel care a fost cu certitudine demonstrabila pe baza de date istorice una din cele mai fericite, formidabile combinatii de “inima buna” si “minte buna”.

95 de ani, o viata intinsa miraculos – impotriva tuturor circumstantelor – pe parcursul unui secol, au marcat fara precedent istoria Africii de Sud si implicit, prin consecinte, istoria omenirii. Este probabil pentru prima data in istorie cand iertarea dusmanului a fost ridicata la rang de politica de stat, si a functionat.

Mai mult chiar, prin Comisia de Adevar si Reconciliere conceputa de Nelson Mandela si Arhiepiscopul anglican Desmond Tutu, un principiu fundamental Biblic, “veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi”, combinat cu idea iertarii, au devenit baza actiunii politice si chiar juridice. O natiune ravasita, aflata in pragul celui mai singeros conflict imaginabil, a fost plasata ireversibil pe calea reconcilierii, a constructiei unei societati coerent-democratice in care exista loc pentru toti.

Numai un lider care a inteles sa lase la portile inchisorii in care a stat 27 de ani orice resentiment sau ura impotriva celui care l-a trimis acolo pe nedrept, pentru a fi el insusi liber, putea sa aseze bazele unei astfel de politici. Marturisirea de buna-voie a adevarului si iertarea dusmanului au avut puterea miraculoasa de a salva un stat aflat pe marginea prapastiei.

Asta a fost posibil doar sub indrumarea providentiala a unui lider care a fost primul gata sa puna in practica ceea ce le-a cerut compatriotilor sai. Din aceste motive este considerat de toti, indiferent de rasa, culoarea pielii, religie sau origini sociale Tata Madiba, Parintele intregii natiuni. Pentru asemenea fapte si-a castigat dreptul de a fi model de umanitate la nivel global.

Prin natura slujbei pe care am avut-o am avut sansa sa experimentez, in modul cel mai direct in ultimii ani, magnitudinea pretuirii si a respectului pentru Madiba manifestate in propria lui tara. In fapt, Africa de Sud nu se poate imagina pe sine fara Madiba.

Unii comentatori considera chiar ca edificiul democratic va colapsa fara el, altii spun ca despartirea de el este testul maturitatii natiunii. Traditionalistii spun ca Madiba nu a putut sa plece pana nu si-a vazut proiectul de reconciliere indeplinit si ireversibil. Cu toti sunt insa uniti in dragostea si respectul total pentru el si pentru ce a insemnat prezenta lui pentru fiecare dintre ei personal.

Nu am intalnit nici o persoana, alb, negru sau de culoare care sa se fi intalnit vreodata cu Madiba personal fara sa fi fost fermecati de umanitatea sa, de caldura plina de simplitate cu care aborda absolut pe oricine. De respectul pe care il arata in egala masura prietenilor, cat si dusmanilor. Este legendara deja vizita facuta vaduvei arhitectului apartheidului, cu care a servit un ceai, gest care a socat nu doar o natiune, ci a creat o paradigma noua de rezolvare a conflictelor.

Era in acelasi timp ferm in deciziile luate, nu accepta nici un compromis. Iubea nespus de mult copiii. Personal, am avut doua sanse de a-l vedea direct. Strangerea de mana, zambetul ce proiecta lumina, ochii senini si caldul “How are you, Sir” nu pot fi uitate niciodata!

Fara Nelson Mandela Africa de Sud nu ar fi ceea ce este si istoria omenirii ar fi fost mult mai saraca. “Ceea ce conteaza in viata nu este simplul fapt ca am trait; diferenta pe care am facut-o in vietile altora este ceea ce determina semnificatia vietii pe care am trait-o”.

O asemenea viata senina ca cea traita de Madiba nu poate si nu trebuie sa ne lase intristati. Sarbatoriti Viata! “Amintiti-va sa zambiti!”

* Silviu Rogobete a fost consulul general al Romaniei la Cape Town, Africa de Sud.

sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16142704-iertarea-dusmanului-politica-stat-care-functionat.htm

Publicat în Biserica Micalaca, Evenimente

O toamnă cu rod la Micălaca!

La biserica penticostală Micălaca – Arad, ziua de 10 noiembrie 2013 a fost una specială, datorită faptului că 9 persoane au încheiat legământul cu Domnul prin botezul în apă.

La această sărbătoare a slujit pastorul Florin Ianovici, și ne-am bucurat de o cercetare a Domnului cu totul specială. Mesajul predicii a fost inspirat din texul Matei 26:6-16, și a fost încheiat cu rugăciune specială pentru mai multe persoane care au venit în față pentru a-și preda viața Domnului. Cu acest prilej lista cu noi candidați pentru viitorul botez deja a fost deschisă! Slăvim pe Domnul pentru aceasta!

DSC_1926

Publicat în Biserica Micalaca, Evenimente

In 11 august, s-au botezat 11 persoane la Micalaca!

Slăvit să fie Domnul pentru cei 11 care au încheiat legământul cu Domnul prin botezul în apă!

Dintre acestia, doar 4 sunt tineri proveniti din familii de credinciosi penticostali, ceilalti vin din afară, uni având rădăcini penticostale, altii nu.

La acest eveniment a fost invitat să predice Cornel Buhai, unul din slujitorii bisericii penticostale Sfânta Treime din Bistrita, si a predicat cu autoritate, sub ungerea Duhului, un mesaj de chemare la o viată de biruintă în Hristos.

Domnul să-i binecuvânteze pe toti care au mărturisit în apa botezului credinta lor în Domnul, si să-i păzească de orice cădere!

botez11.08.2013__

Publicat în Evenimente

Pastorul Nicu Mărgăian, a plecat la Domnul!

Nicu MargaianMult prea devreme, pastorul Nicu Mărgăian din Agrisu Mare, judetul Arad, si-a încheiat călatoria pe pământ.  Dumnezeu a hotărât să pună capat în această seară grelei suferințe a fratelui Nicu, suferintă începută pe neasteptate, cu vreo 6 luni în urmă.

Duminică si luni vor avea loc servicii de priveghiu iar serviciul de înmormântare va avea loc marti, 16 iulie, la biserica penticostală din Agrisu Mare.

Dumnezeu să-i mângâie familia, si să ne umple pe toti cu nădejdea reîntâlnirii in cer!