Israel


Vă invit să veniti cu mine, pentru 28 de minute, într-o călătorie virtuală în Israel, alăturându-vă grupului nostru, numit de ghid, „Lapte si Miere”!

Călătorie plăcută!

Anunțuri

Joi, 19 iulie, 2012

După o călătorie de o noapte la vagon cușetă de la Arad la București, și apoi după un control foarte serios în aeroport,  am decolat cu avionul companiei israeliene „EL AL” spre Tel Aviv. Zborul a fost lin și în jurul prânzului, după două ore și jumătate de zbor, am aterizat pe aeroportul Ben Gurion. Aici am făcut cunoștință cu ghidul Vladimir Abramovici, care acum poartă numele de Amir și care este originar din Iași. Ne-am îmbarcat în autocarul firmei „Genesis Tours” și am pornit spre nord, de-a lungul Mării Mediterane. Am admirat din autocar elegantul oraș Tel Aviv, oprindu-ne apoi la Cesareea, unde am vizitat apeductul roman chiar lîngă plaja mării. Ne-am plimbat prin nisipul fin de pe plajă, și ne-am udat picioarele în apa Mediteranei, probabil nu departe de casa lui Simon tăbăcarul, unde a găzduit apostolul Petru, casă despre care știm din Fapte 10:6 că era lângă mare.

Am ajuns apoi la Haifa și ne-am oprit la grădinile Bahai, grădini în trepte, de o frumusețe uluitoare. Am aflat că suntem de fapt pe muntele Carmel, și undeva pe aproape, proorocul Ilie a demonstrat în fața proorocilor lui Baal cine este adevăratul Dumnezeu, prin focul căzut din cer peste jertfa lui.

De aici ne-am îndreptat spre Marea Galilei, pe malul căreia se află orașul Tiberias, unde aveam rezervarea la hotelul „Arcadia”. Aici ne aștepta cina și apoi odihna după prima zi în Israel!

Vineri, 20 iulie, 2012

După micul dejun am pornit spre Muntele Tabor. Am urcat cu autocarul o parte din drum, după care ne-am îmbarcat în microbuse, urcarea fiind inaccesibilă pentru autocare. Muntele Tabor este mai proeminent decât alte culmi din împrejurimi, și are forma unui clopot. Pe culme se află o biserică catolică a cărei arhitectură trimite la cele trei colibe despre care vorbea Petru. Alături bisericii se află o terasă care oferă o frumoasă priveliște a împrejurimilor: valea Israel și în depărtare munți Ghilboa. Am zăbovit mai multe minute pe terasă pentru a privi împrejurimile, apoi Gabi a vorbit despre transfigurare, am cantat și ne-am rugat.

Am coborât, și ne-am oprit la Cana, amintindu-ne de transformarea apei în vin. De aici am cumpărat must și diverse suveniruri.

Am plecat apoi la Nazareth unde am vizitat mai întâi Biserica Vestirii Nașterii, iar apoi muzeul satului Nazareth, care încearcă să reproducă condițiile de viață din vremea Domnului Isus. Aici am servit masa „ca acum 2000 de ani”, stând la mese și pe bănci din lemn brut, tavan cu bârne și trestie, cuptor cu vatră, vase de lut. Mâncarea a fost vegetariană, dar bună: ciorbă de linte și ceva preparate sub formă de pastă. Am fost serviți de oameni îmbrăcați în straie din vremuri biblice. După servirea mesei am fost conduși prin muzeu de un ghid local care vorbea românește și care era de-al nostru: nu doar prezenta obiectivele ci și făcea evanghelizare într-un mod frumos și eficace. Ne-a arătat un teasc autentic, o presă de făcut ulei de măsline, un atelier de tâmplărie și  unul de țesut covoare. În aceste ateliere lucrau două, trei persoane îmbrăcate cum am arătat mai sus. Aici am intrat și într-o sinagogă veche, unde am zăbovit pentru a-l asculta pe ghidul nostru creștin, care ne vorbea din Luca 4, ținând în mână sulul unei cărți biblice, ce arăta a fi din vremea când Domnul Isus umbla pe pământ. Aproape că ne simțeam vizitatori ai Nazaretului din vremea Mântuitorului!

Ne-a trebuit totuși foarte puțin să ne întoarcem la realitățile lumii noastre moderne, pentru că următorul obiectiv vizitat, și ultimul pentru această zi,  a fost o fabrică de prelucrat diamante, care am aflat, este una din cele mai importante la nivel mondial. După ce ni s-a prezentat un film despre extragerea și prelucrarea dimanatelor, am fost duși în magazinul de prezentare și am admirat exponate avănd valoare de mii sau zeci de mii de dolari.

La hotel ne aștepta o cină bogată: pește, pulpe de pui, mușchi de vită, diverse garnituri și salate, înghețată și lubeniță, servite în regim de bufet suedez.

După cină, o parte din grup, am pornit pe jos și am mers pănă la malul mării Galileii. Am mers să vedem un spectacol de fântâni arteziene muzicale, cu jeturi colorate și proiecții de imagini pe evantai de apă. A fost fascinant.

Sâmbătă, 21 iulie, 2012

În această dimineață ne-am îmbarcat în autocar cu tot cu bagaje, pentru că părăsim definitiv hotelul Arcadia din Tiberias. Am plecat de-a lungul tărmului Mării Galileii și ne-am oprit la locul unde Isus a rostit Predica de pe Munte, loc numit Muntele Fericirilor. Practic nu este un munte ci o mică colină unde se află o biserică. Noi n-am fost interesați atît de biserică, cît de locul autentic unde Domnul Isus a vorbit ucenicilor. Așadar, la capătul unei alei, așezați pe niște bolovani mari, la umbra copacilor, poate chiar în locul unde a stat Isus cu ucenicii, am poposit pentru a ne aduce aminte de capitolele 5, 6 și 7 din Evanghelia după Matei.

De aici am mers la locul înmulțirii pâinilor și pestilor, loc marcat de o biserică, în a cărei curte se află niște mici bazine cu pești frumos colorati, care aduc aminte de cele 5 pâini și de cei 2 pesti cu care Domnul Isus a hrănit multimile.

A urmat apoi o plimbare pe Marea Galileii cu o ambarcațiune de lemn, care se dorea a fi asemănătoare cu corăbiile din vremea Domnului Isus. S-a arborat pe catarg și steagul României alături de cel israelian. Am petrecut aproape o oră pe mare, ocazie cu care am recitat poezia ”Pe ape” de Costache Ioanid.

După plimbarea pe mare, ne-am oprit la locul despre care se spune că aici s-a arătat Domnul ucenicilor dezamăgiti de o noapte de pescuire fără folos. Este locul unde  ucenicii au fost asteptati de Domnul cu peste prăjit pe jăratec si Petru a fost reabilitat în slujire. Am avut si aici un timp în care Gabi ne-a vorbit din Ioan 21. La final ne-am apropiat de mare si am intrat cu picioarele în apă.

Am mers apoi la Capernaum, cetatea unde au avut loc multe din minunle făcute de Domnul Isus. Am vizitat ruinele vechii sinagogi, o sinagoga mare, impresionantă, după care ne-am retras într-un loc umbrit pentru a-l asculta pe Gabi amintindu-ne de cuvintele grele rostite asupra Capernaumului de Domnul Isus în Matei 11:23-24.

Am luat apoi masa de prânz la restaurantul unui chibut din apropiere. Am servit pește prăjit, pentru a ne aduce aminte de „pescuirea minunată”. Chibutul este o formă de gospodărire colectivă, prin asocierea mai multor familii pentru folosirea în comun a bunurilor. A urmat o plimbare prin ferma chibutului cu un fel de trenulet, pentru a vedea cum  arată chibutul.

Momentul culminant al zilei a fost coborârea la Iordan la locul numit Yardenit, nu departe de iesirea Iordanului din Marea Galileii. Două persoane din grupul nostru erau pregătite să facă botezul: Laura și Tabita. Aici era un loc special amenajat pentru botez, si pentru a intra în apă era obligatoriu să ai haina alba, lungă de botez. După momentul de rugăciune și de prezentare a semnificatiei actului de botez, am intrat în apa Iordanului alături de Gabi Izsak și Ioan Cristea. Laura a fost botezată de Ioan Cristea, păstor mesianic din Sebiș, iar Tabita de mine și Gabi, cu consimțământul pastorului ei, Cristi Barbosu. După botez, au intrat în apă si ceilalti care aveau haina albă. Acesta a fost ultimul popas în zona Mării Galileii, pentru că părăseam tinutul Galileii, pentru a petrece următoarele zile în Iudeea.

Drumul ne ducea prîn deșertul Neghev, un desert muntos, cu văi secate si cratere adânci. Oriunde priveai cu ochi vedeam numai uscăciune, peisajul având o singură culoare: galben. Totuși, în acest pustiu, am văzut nu departe de sosea colibele beduinilor si turme de capre si oi a căror hrană erau smocuri izolate de iarba uscată. În Israel cel putin 7 luni din an nu plouă deloc. Ghidul ne-a anunțat că ne apropiem de Ierusalim si urma să trecem printr-un tunel. Ne-a rugat să închidem pentru câteva minute ochi în timp ce ascultam o frumoasă melodie evreiască. Era seară, si tocmai se întunecase. Când ghidul ne-a anuntat că putem deschide ochii, deja eram într-o altă lume: în fața noastră se arăta în toată splendoare lui Ierusalimul! Ne-am oprit într-o parcare de unde se vedea frumos luminat Ierusalimul, întins peste văi si coline. Popasul nostru la intrarea în Ierusalim a fost sărbătorit cu un pahar de must, oferit fiecăruia de ghidul Amir.

Am pornit din nou la drum, însa ghidul a coborât la un moment dat din autocar, pentru că noi urma să intrăm într-o zonă palestiniană, si ghidul fiind evreu nu avea permisiunea de a intra. Sigur, șoferul era palestinian, asa că totul era aranjat în asa fel încât să fie pentru noi totul în ordine. Ne-am oprit la hotelul Saint Nicolas din Bethleem unde aveam rezervată cazarea pentru următoarele 3 nopti. Am avut aici parte de o cină bogată, si de o cameră primitoare.