Misiune în Uganda


Miercuri, 22 februarie

Imediat după micul dejun am sunat pentru întâia dată la AltFm si am intrat în direct la ”Matinal” pentru a le vorbi de lucrarea ce o facem aici, dar si despre problemele de sănătate a lui Radu. Am urcat apoi cu Radu la pilonul de antenă pentru a ne întâlni cu reprezentantii firmei care administrează statia antenei. Ei ne-au indicat locul de unde să facem racordul în instalatia electrică, pentru alimentarea echipamentelor noastre. După prânz m-am întors la antenă doar eu cu motociclistul James, după ce mai întâi am cumpărat de la un magazin cablu si prize. Ajuns sus, am constatat că paznicul nu era acolo si totul era închis. James a coborăt dupa paznic iar eu am rămas să astept. După ce au venit, m-am apucat de  montat prizele, si de pozat cablul. Am lucrat asistat de 6 negri care nu s-au miscat de lângă mine mai bine de două ore cât am avut de lucru. Portmoneul cu bani si acte îl aveam în bluza de trening pe care o dădusem jos de pe mine, si acum trebuia să fiu atent nu doar la treaba mea, ci si portmoneul din bluză așezată pe un dulap.

Astăzi după masă Radu s-a întâlnit cu medicul, si a hotărât că mâine se va întoarce acasă, datorită agravării pneumoniei, a problemelor cu inima si a acumulării de apă.

Joi, 23 februarie

În această dimineată Radu a rămas în camera de hotel pentru a se odihni în vederea călătoriei ce îl asteaptă, iar eu, Florin si Leo am mers la statia radio.  Am montat lămpile rosii ”on air” deasupra usilor celor două studiouri.

James, tânărul care a învătat de la români să tencuiască si sa facă alte lucrări de constructii, astăzi are ziua de nastere. Colegii mei i-au făcut o surpriză, invitându-l cu noi la masă la restaurant, unde a fost întâmpinat cu cantecul ”Happy birthday to you”! A fost foarte emotionat, dar am făcut remarca că negri nu rosesc ca si noi, când au emotii!

După prânz, Radu a venit la stația radio si ne-a dat ultimele instructiuni înainte de întoarcerea acasa. Am făcut cu totii o poză, după care Radu a plecat la hotel si de acolo cu o masină la aeroportul din Kigali, capitala Rwandei, care se află la nici 100 km de Kabale. Pentru Radu ar fi fost prea obositor să facă o călătorie de 8–10 ore cu masina până la Entebe, asa ca a ales să meargă la Kigali pentru a ajunge apoi la Entebe cu avionul.

După plecarea lui Radu, l-am ajutat pe Viorel la montarea yalei de interfon pe poartă, dar nu s-a putut finaliza montarea pentru că mai trebuiau cumparate niste suruburi pentru fixare.

Vineri, 24 februarie

În această dimineată am aflat vestea că Radu ajuns în Entebe, a lesinat în aeroport, si acum se află la spitalul Victoria din Entebe. În timpul micului dejun ne-am sfătuit cu totii privitor la ce am putea face ca să-l ajutăm pe Radu. S-a luat decizia ca medicul Alima, Leo si cu mine să pornim spre Entebe. Am pornit cu un taxi în jurul orei 11, si împreună cu noi a venit si sora Beth. Pe parcursul drumului am vorbit cu Radu la telefon, plănuind să pornim spre România cât mai repede posibil, eu rămânând să-l însotesc până în tară.

În drumul nostru am făcut un scurt popas la semnul care marchează ecuatorul, având ocazia să stăm pentru o poză cu un picior în emisfera sudică si cu celălalt în cea nordică!

Am intrat în Kampala când se făcea întuneric, circulând foarte încet datorită aglomeratiei din trafic. Ne-am oprit la un hotel pentru schimb valutar, iar apoi la un centru comercial cu multe fast food-uri, de unde am cumpărat la pachet pizza si pui cu cartofi prăjiti. Desi eram foarte flămânzi, am hotărât să nu mâncăm decât împreună cu Radu.

Am ajuns la spitalul Victoria din Entebe destul de târziu, în jurul orei 22, si Radu ne astepta. Spitalul arăta jalnic. Am fost uimiți de multimea insectelor ce zburau în jurul becurilor, dar când am ajuns în salon, am fost de-a dreptul socat. Un salon cu mai multe paturi despărtite între ele cu un fel de perdele, cu pereți murdari si incredibil de multe insecte, mari si mici, musculite, tântari, fluturi, gongi, care zburau în preajma becurilor, si de fapt peste tot. Radu ne-a povestit că noaptea trecută a avut în preajma patului si un liliac!!! …care până la urmă si găsit locul între patul lui si perete!

Urmare a acestor conditii, medicul Alima a discutat cu personalul spitalului si s-a convenit ca să-l luăm pe Radu pentru a dormi cu noi la o pensiune, iar dimineata urma să se întoarcă pentru externare. Pensiunea la care am rămas o avea ca proprietar pe sora Agnes, ce este prietenă cu familia pastorului Kizza. Sora Agnes fusese în vizită la Radu si în cursul zilei si-i adusese mâncare.

Sâmbătă, 25 februarie

Principalul obiectiv al zile de azi a fost să găsim un medic foarte bun si un spital foarte bun pentru Radu. Sora Agnes cunostea un medic foarte bun cardiolog, l-a contactat telefonic si medicul a acceptat să să-l consulte pe Radu, chiar dacă medicul era în ziua lui liberă, si avea plan să plece din oras împreună cu familia lui. Dacă sora Agnes l-ar fi sunat pe medic cu 15 minute mai târziu, nu l-ar mai fi găsit! Am văzut si aici providenta divina!

Am plecat cu totii în Kampala la clinica unde medicul îsi avea cabinetul. Ajunsi la cabinet, am constatat că aparatura medicală arată a fi de standard european. Medicul, un bărbat în vărstă, destul de uscătiv, pe nume Paul Darbela avea si origini europene, tatăl lui fiind italian, iar mama africană. A avut o atitudine caldă, prietenoasă cu noi, si s-a ocupat cu mare atentie de Radu. L-a investigat în două rânduri la două ecografe diferite, am fost chemat si eu să observ imaginile de pe monitor, si a explicat pe întelesul nostru situatia. Radu avea foarte multă lichid la inimă, si din acest motiv inima functiona greu, fiind aproape sufocată de lichid. Solutia ce a propus-o medicul a fost o punctie în zona inimii pentru eliminarea lichidului.

După aproape 3 ore căt a durat consultația, medicul ne-a îndrumat spre spitalul catolic ”St. Raphael of St. Francis Hospital Nsambya”, un spital vechi, dar mult mai primitor decât cel din Entebe. Aici, atât Radu cât si eu ca însotitor, am fost internați, iar putin după prânz Radu a fost chemat pentru interventia de eliminare a apei. Acelasi medic s-a ocupat de el, dar interventia a durat neasteptat de mult, aproape 5 ore! Întrucât lichidul scos în urma punctiei era de culoarea sângelui, a trebuit să fie trimis la laborator pentru a se stabili continutul acestui lichid. Rezultatul analizelor a venit cu întârziere si abia după insistentă medicului. Aici în Africa nu prea există notiunea de grabă sau ritm alert. E uluitoare încetineala cu care se miscă oamenii!

În final cănd a iesit din sala de operatie era deja ora 8 seara. Îi scosese mai mult de un litru de lichid din zona inimi, incredibil de mult! Dacă această interventie ar fi întârziat, risca să-si piardă viata. Si aici am văzut mâna Domnului la lucru!

În timp ce Radu era în interventie, Leo a mers la bucătăria spitalului si a pregătit o supă de tăietei românească de pui si un pilaf de orez, cu ingredientele ce le-am putut cumpara de la un supermarket din apropiere.

La finalul acestei zile plină de încărcătură emotională, dar încheiată cu multumirea că reusise cu bine operatia de eliminare a apei, echipa care venisem din Kabale (afară de mine!) trebuia să se întoarcă înapoi. Mâine, duminică, era ziua inaugurării postului de radio, o zi specială, si ei trebuiau să fie acolo. Cel dintâi ar fi trebuit să fie acolo Radu, el având meritul principal al acestei realizări! Însă mai presus de succesul punerii în functiune a statiei de radio, pentru Radu era bucuria de a simti că starea sănătătii lui se îmbunătăteste. Si întradevăr, după eliminarea apei se simtea incomparabil mai bine, măcar că rămăsese cu o durere în piept, dar care medicul i-a spus că era ceva normal după interventie.

Dumnică, 26 februarie

Am rămas doar eu cu Radu aici în spital, si căutând să păstrez atmosfera unei zile de duminică am participat pentru câteva minute la slujba din capela catolică a spitalului.

Radu a mai fost chemat în această dimineată la o investigatie, acelasi medic Paul Darbela venind si astăzi la spital, doar pentru a se ocupa de Radu. La ecograf s-a observat că lichidul în zona inimii începe să se acumuleze din nou, si recomandarea medicului a fost ca Radu să ajungă cât mai repede în România, acum fiind apt de a zbura cu avionul. Cei din echipă de la Kabale au contactat compania Egipt Air pentru modificarea biletelor pentru Radu si pentru mine, dar ni s-a transmis că Radu nu va putea zbura spre casă decât însotit de un medic, compania nedorind să-si asume nici un fel de risc.

După prânz, ne-am făcut externarea din spitalul Nsambya si am plecat cu un taxi la pensiunea sorei Agnes. Pensiunea aceasta se află în Entebe, chiar lângă plaja lacului Victoria. Aici, Radu a încercat prin telefon să găsească medicul care să ajungă în timp util aici, pentru ca marti spre miercuri noaptea, să putem pleca spre casă si noi împreună cu toată  echipa.

Seara înainte de culcare a trebuit să realizez un plan înclinat al patului lui Radu, cu ajutorul unor scânduri, si în felul acesta Radu a reusit să se odihnească mai bine.

Luni, 27 februarie

Am avut o zi mai linistită alături de Radu: am spălat cu masina ceva haine, am iesit pe plaja lacului si am sunat la AltFM, intrând în direct la matinal, unde am povestit în special despre starea sănătătii lui Radu si despre finalizarea proiectelor pentru care venisem.

Radu a aflat ce medic va veni după el si astfel a mai scăpat de o grijă. Am aflat că a fost necesar să se ceară inclusiv ajutorul ambasadorului României în Kenya (România nu are ambasadă în Uganda) pentru urgentarea sosirii medicului.

După prânz, am iesit cu Radu pe plajă si am servit împreună un capucino si am discutat multe din experientele noastre de viată. Aici pe plajă, ne-a vizitat sotul sorei Agnes, care este de profesie medic. El are o prestantă aparte, e un intelectual mai rafinat decât alti africani pe care i-am întâlnit, dar am avut împreună o părtăsie scurtă, însă foarte plăcută.

La cină am servit cu Radu cartofi prăjiti cu peste file. Simtim tot mai mult febra emotiilor generate de apropiata noastră întoarcere acasă si reîntâlnire cu cei dragi care ne asteaptă. Am vorbit la telefon cu Simo, Lois si Ambra.

Marti, 28 februarie

Dimineata am iesit să fac mici cumpărături la un magazin alimentar, si m-am bucurat să vad o familie destul de numeroasă de maimute ce traversau strada, după care au sărit peste un gard de plasă de sârmă în curtea unei fabrici, si apoi pe o scară pe acoperisul acesteia. Am zăbovit acolo câteva minute pentru a le filma si poza.

Am iesit apoi cu Nicolas, tânărul ce administrează pensiunea, la o plimbare în grădina botanică si apoi în gradina zoologică a orasului. Entebe e un orăsel ce atrage turisti, fiind situat chiar pe malul lacului Victoria, aici existând multe hoteluri si pensiuni. Standardul de viată aici e mult mai bun, în comparatie cu cel din Kabale.

La iesirea din grădina zoologică am cumpărat ceva suveniruri pentru cei de acasă: saluri si posete pentru Simo si fete. Spre seară, sora Agnes m-a dus cu masina în câteva locuri unde se pot cumpara suveniruri, si până la urmă am găsit un tricou pentru Camil si am mai cumparat si ceva măruntisuri pentru prieteni si colegi de serviciu.

Seara am fost vizitati la pensiune de pastorul Kizza si sotia lui si am servit cina împreună. Ne-am culcat pentru doar două ore, pentru că urma să plecăm la aeroport.

Miercuri, 29 februarie

La ora două dimineata a sosit în fața pensiunii întreaga noastră echipă de români cu autobusul misiunii. Am plecat cu ei spre aeroport, însotiti de pastorul Kizza cu sotia, de sora Agnes si sora Beth. Ne-am despărtit de fratii nostri africani, si am trecut apoi prin filtrele de securitate obisnuite pentru a ajunge la gate. Am avut un pic de lucru cu echilibratul bagajelor astfel ca să se încadreze ca greutate. M-am bucurat că colegii nostri au avut grija să cumpere ananas si pentru mine si Radu. De asemenea am fost surprins plăcut să primesc de la Beth si nici nu mai stiu de la cine, ceva articole de îmbrăcăminte africană pentru sotia mea si o posetă.

Înainte de a urca în avion ne-am întâlnit si cu medicul care venise să-l însotească pe Radu, asa că slavă Domnului, toate lucrurile privind călătoria erau rezolvate!

După un zbor linistit, ne pregăteam de aterizare la Cairo. Aterizarea a avut loc pe o vreme neasteptat de rea: am avut impresia că am intrat în iarnă, desi eram încă în Africa! Era frig, si batea un vânt rece care ridica nisipul în aer, astfel că atmosfera era cetoasă. galbenă, datorită prafului din aer. La aterizare n-am văzut altceva decât întinderi nesfîrsite de pustiu, si sigur, clădiri si sosele. Totul galben, uscat, fără acel peisaj verde cu care noi suntem obisnuiti.

În aeroport am avut ocazia să-l cunosc pe medic: un crestin dedicat, iubitor de misiune, care mai fusese de câteva ori în Africa, implicat în proiecte misionare în Mozambic.

În al doilea avion ce ne ducea spre Budapesta am răbdat si un pic de fig, si eram mereu cu ochii pe ferestră pentru a zării printre nori petece de mare, dar mai ales mult asteptatul pământ european!

Când am ajuns în Budapesta si ne-am recuperat bagajele de cală am constatat că din unii ananasi curgea afară minunatul lor suc, asa că la unii a trebuit chiar să renuntăm.

Eu am părăsit primul grupul, pentru că masina firmei cu care aveam întelegere mă astepta. Însă niciodată nu voi părăsi amintirile adunate de-a lungul acestor 21 de zile, si minunatele relatii clădite cu această ocazie!

La revedere, Africa!

Anunțuri

Miercuri 15 februarie 2012.

Dupa micul dejun, am luat echipamantul radio din camera ”safe” unde fusese depozitat, l-am incarcat in microbus si l-am dus la sediul statiei radio. Florin a inceput montarea echipamantului. Leo a confectionat si a montat lambriuri. Eu am facut gauri in cateva placi din tavan pentru imbunatatirea acusticii in studioul de emisie. Am montat apoi 3 baterii auto si 3 UPS-uri pentru a fi asigurata alimentarea echipamantelor in cazul intreruperi tensiunii de la reteaua publica. Aici se intampla mereu sa cada curentul.

Masa de pranz ne este adusa de la restaurant la statia radio in caserole. Astazi am avut la masa 3 copii de la orfelinat. Mancau ca atata pofta, fara se se opreasca, incat ne-au uimit!

La un moment dat, atentia mi-a fost atrasa de sunetul cantarilor care veneu din biserica. Am mers să văd ce se întâmplă si sala bisericii era plină de copii! Erau probabil toti copiii din scoala, vreo 400. Cantau din toată imima, băteau din palme, se miscau, asa ca se ridicase praful în aer. Am mers la ei si le-am facut poze si i-am filmat. Parcă sunt un buchet de flori de liliac acesti copii în uniformele lor. Nici nu cred ca au alte haine decât uniformele.

Joi, 16 februarie 2012

Am avut toata echipa ce lucram la statia radio o zi de post pentru Radu. Sanatatea lui nu merge deloc bine si ne gandim la posibilitatea ca Radu sa plece mai repede acasa.

Au fost cumpărate alimente pentru copiii de la orfelinat.

Astazi am tras cablurile între studiouri prin tuburile montate de constructori si am pregătit cablurile pentru a li se monta mufe. Florin a continuat să facă mufe si să facă conexiunile între echipamente.

Echipa de la fântâni continuă forajul, iar o altă echipă de copii de la orfelinat lucrează la confectionarea plasei de gard.

Din nou si azi am auzit copiii cântând în biserică. Dar de această dată mi se părea că aud cuvinte în limba română! Nu-mi venea sa cred! Da, copiii cantau în limba română cantarea ”Nu la întâmplare sunt” si alte cântări! Am mers la ei si i-am filmat. Ea uimitor! Am aflat că românii care fuseseră în toamnă acolo, i-au invătat pe copii aceste cantari

A sosit o echipă de la o firmă din Kampala specializată în montarea antenelor pe piloni înalti. A fost montată antena de link pe terasa statiei radio. A fost destul de dificil de fixat pentru că betonul din planșeul terasei nu era destul de dur, asa ca antena a fost fixată si de balustradă pentru mai multă sigurantă.

Vineri, 17 februarie 2012

Ne-am sculat la 6 dimineata pentru a pleca mai devrema ca de obicei la statia de radio, sa ne întâlnim acolo cu cu echipa de pilonisti si pentru a urca cu ei pe munte, acolo unde se află pilonul unde vom monta antena mare. Eu am petrecut întreaga zi la 2150 m altitudine, la pilon, asistând si ajutând echipa la ridicarea cablurilor si montarea antenei de link. Antena mare nu a putut fi montată pentru după măsurătoarea făcută la înăltime, s-a constat că suruburile si cornierul de fixare trebuiau înlocuite, fiind prea mici. Radu și Leo au coborât sărezolve această problemă. După masă a venit o ploaie zdravănă, dar la ora 5 a încetat, si au fost condiții peentru ridicarea antenei mari. Ridicarea s-a făcut manual cu ajutorul funiei si a scripetelui, la o înăltime de 50 metri deasupra solului. Au venit pentru tras la funie vreo 7-8 baieti negri, a ajutat si Leo, si eu, dar n-a fost deloc usor. Cînd antena a fost sus, s-a constatat că trebuie înlocuit si profilul U sudat pe picioarele antenei! Asa că antena a trebuit coborătă din nou la sol si s-a amănat lucrarea pentru mâine.

Sâmbătă, 18 februarie

Colegul nostru Iulian a plecat în această dimineață spre Kampala pentru a se întoarce acasa în Viena. A plecat împreună cu Beth, cu un taxi, urmând ca la întoarcere sa fie aduse colegele noastre ce sosesc maine dimineață din Romania.

Am plecat cu microbusul hotelului la statia radio, dupa care Radu si Leo au mers in oras sa cumpere cornier pentru refacerea sistemului de fixare a antenei. Desi a fost o zi care a inceput cu ploaie si ne pierdusem speranta ca vom mai putea ridica antena azi, Domnul a dat dupa pranz vreme buna, asa ca dupa ce am pregatiti suportii, am urcat pe munte si am reusit de aceasta data sa fixam antena pe pilon la 50 metri inaltime! Slava Domnului!

S-au facut cu succes si primele probe de functionare a legaturii dintre antenele link. Totusi dupa cateva minute de functionare, s-a intrerupt legatura cu statia de jos, constatandu-se mai tarziu ca un echipament este defect.

In timpul cinei l-am cunoscut pe pastorul Gabi Costea care sosise din Atlanta SUA in Kabale pentru a preda cursuri in cadrul scolii biblice Ekklesia.

Duminica, 19 februarie

Am avut o dimineata ploioasa si rece. La serviciul de dimineata al bisericii a predicat pastorul Gabi Costea. Dupa program Radu si Florin au urcat cu un GIP pe munte la pilonul de antena, impreuna cu oamenii de la firma de pilonisti. Pentru a face teste, si pentru intia data s-a emis, si noi cei care am ramas la hotel, am putut receptiona cu o calitate excelenta transmisia!

La ora 14 au sosit cle 3 colege de la RVE : Anca Brasfelean din Cluj, Cristina Giurgiu din Sibiu si Cristina Olariu din Timisoara. Am servit masa de pranz impreuna cu ele, iar la ora 17 am mers la biserica, colegele noastre fiind foarte dornice sa participe la un serviciu de inchinare a-l bisericii aici in Kabale. Dupa biserica, Radu le-a prezentat celor trei colege studiourile, apoi ne-am intors la hotel pentru cina, dupa care a avut loc o sedinta privind organizarea cursurilor ce urmeaza a se incepe cu cei ce doresc sa lucreze la radio.

Luni 20, februarie

Si astazi am avut parte de o dimineata ploioasa. Am plecat impreuna cu Florin si Leo mai repede la statia radio pentru a face curatenie si a primi cum se cuvine atat pe colegele noastre, cât si pe cursanti. Cand au sosit colegele noastre, am continuat impreună cu ele curătenia, iar mai apoi cele două Cristine si Anca, au facut reportaje pentru a fi transmise in Romania la RVE.

Eu am pus in functiune toate circuitele protejate prin UPC.

Masa de pranz am servit-o sus la lacul Bunyoni, pentru ca si colegele noastre sa admire acest splendid peisaj. Am avut parte de o priveliste fascinată, mai ales că după ploaia de dimineată aerul era fără praf și se vedea bine până în depărtări. Nu a mai fost timp să coborâm la lac pentru o plimbare cu barca, pentru că la ora 4 erau așteptați cei 16 cursanti selectati de conducerea bisericii, din vreo 30 care si-au dorit să lucreze la radio.

Ajunsi la statia radio am aflat că încă nu s-a terminat preselectia, si mai trebuie asteptat până să aflăm care vor fi cei 16 cursanti. În final s-a amânat până mâine întâlnirea cu cei 16.

Marti, 21 februarie

In această dimineată, într-o sală de curs a hotelului, a avut loc prima întâlnire cu cei 16 candidati selectati de conducerea bisericii. După masa de prânz cursul a continuat la sediul statiei de radio. În prima parte a zilei eu am dat încă un strat de lavabil pe peretii din studioul de înregistrări, astfel că la începerea cursului de după prânz, încăperea a putut fi folosită. Leo a dat al doilea strat de izolatie pe terasă.

Colegele noastre foloseau fiecare moment disponibil pentru a mai pregati un reportaj pentru colegii lor din tară. Cristina Olariu de la RVE Timisoara m-a prins si pe mine în reportajul ei cerându-mi să descriu si eu oamenii si locurile de aici.

Joi, 09 februarie 2012

Ajunsi la Kabale, prima oprire a fost la statia radio, pentru a descarca materialele cumpărate la Kampala. După ce le-am descărcat si am facut o primă vizită noii clădiri a radioului, am plecat spre hotel. Hotelul numit “White Horse Inn” l-am găsit a fi mai primitor decât mă asteptam, fiind format dintr-un sir de clădiri cu un singur nivel,  legate între ele cu trotuare, străjuite de stâlpi de cărămidă ce sustin un acoperis pe toată lungimea trotuarelor. Cadrul era deosebit de placut, în spatele hotelului fiind o grădină mare, de fapt un fel de parc pentru recreere, cu gazon îngrijit, cu arbori mari si mici. Ne-am instalat în camere, modeste dar curate, paturile având un fel de cort deasupra, pentru protejarea contra tântarilor si a altor vietăti probabil, ce ar fi putut ajunge în cameră. Între aceste vietăti numărându-se si sopârlele, care ulterior le-am mai văzut pe peretii unor încăperi.

Am servit un mic dejun bogat în fructe: ananas, lubenită, banane, iar după fructe urmând o omletă si ceai sau cafea cu lapte. Pretul pe zi negociat pentru o cameră dubla cu mic dejun inclus a fost de 72 000 silingi ugandezi, echivalentul a aproximativ 24 euro.

După micul dejun am avut cateva ore de odihna bine meritată, iar la pranz, după ce am servit masa am plecat fiecare cu un taxi motocicletă, numit “boda-boda” la sediul statiei de radio.

Clădirea statiei de radio este chiar lângă biserică. Imediat în fată este scoala, iar în spatele scolii, orfelinatul.

În această primă zi am cuplat generatorul la instalatia electrică Aici foarte des se întrerupe curentul, si fără generator nu ne-am fi putut descurca. De asemenea, împreună cu Radu am încercat montarea la usa de intrare a unui brat pentru închiderea automată a usii.

Seara, la restaurant, am avut o întâlnire cu cu pastoral Kizza si echipa lui de lucrători în biserică. S-au discutat detalii despre cele două proiecte pentru care veniserăm: radioul și forarea fantănilor.

Vineri, 10 februarie 2012

După servirea micului dejun, am plecat cu boda (taxi motocicleta) la sediul radioului. Am finalizat montarea bratului de închidere a usi, si apoi m-am ocupat de interfon. Am testat interfonul, iar un baiat negru a sapat santul pentru cabluri, de la cladire la poarta. Am pus cablurile în sant, am găurit peretele si am montat o doza mare aplicată în care am pus si transformatorul. Florin s-a ocupat de montarea mobilierului.

După prânz, am plecat împreună cu Radu, Leo, Florin si doctorul Alima, cu masina doctorului, pe munte să vedem o antenă. Am avut astfel prima ocazie specială de a poza și filma oameni si locuri din împrejurimile orasului Kabale.

Seara, ajunsi la hotel, am servit cina si apoi am stat de vorbă cu Leo, povestindu-i lucruri din viata mea.

Sâmbătă, 11 februarie 2012

La micul dejun l-am cunoscut si pe Iulian, colegul nostru din Austria, care a ajuns în această noapte, după ce asa cum spuneam la început, a pierdut avionul cu care am venit noi.

Am finalizat de montat partea de interior a interfonului, după care am înlocuit drosere la neoane, deoarece cele existente erau de proastă calitate si făceau mult zgomot. Leo a facut modificari la pervazurile ferestrelor si a lucrat la repararea canalizării.

După terminarea lucrului, înainte de a merge la hotel, am încercat si eu pentru prima dată în viată mersul pe motocicletă, pe motocicleta lui James (unul din taximetristii nostri), dar dupa ce am pornit cu ea, n-am mai stiut s-o opresc, si desi strangeam în mână frîna, motocicleta nu se oprea! Că există si ambreaj, am uitat! M-am cam impacientat, fiind pe un drum îngust, care dădea imediat într-altul, dar pana la urmă am reusit să mă opresc după ce totusi am încetinit cât de cât, proptindu-mă în gardul viu de la marginea drumului, si alegandu-mă doar cu căteva zgârieturi la gleznă. Mai tare s-a speriat motociclistul care  a sărit în timpul mersului din spatele meu!

Cina am servit-o începand din această seară în regim de bufet suedez, la un pret avantajos: 15 000 silingi.

Duminică, 12 februarie 2012.

La 8 dimineata am plecat cu busul hotelului la biserică. Când am ajuns, erau doar câteva persoane în biserică, care se rugau plimbându-se printre rândurile de scaune goale. Apoi un grup a început să cânte pe scena cântări clasice, dar cu multă pasiune si înflăcărare. Treptat, au schimbat ritmul, cântând piese mai dinamice, în stilul lor african, miscându-se pe scenă. În partea a doua, a predicat pastorul Kizza despre puterea sângelui lui Hristos. La final am fost invitati toti românii pe scenă si am spus fiecare câteva cuvinte.

În jurul orei 11, la terminarea primului program din ziua de duminică (am inteles că au 3 programe in fiecare duminică, al doilea începând imediat dupa ce se încheie primul) am iesit din biserică, am luat un taxi (Radu, Florin, Iulian si eu) si am urcat la lacul Bunyoni pentru a servi acolo masa de prânz. Leo a urcat cu un boda. Distanta de parcurs nu e mare, dar privelistea e superbă. Am servit prânzul la o masă pusă afară, la o distantă de vreo 15 metri de restaurant, având o vedere panoramică asupra unei mari părti a lacului, lac presărat cu o multime de insulite, si avand margini dantelate printre pantele muntilor. Dupa servirea mesei, ne-am tocmit cu un om pentru a ne călauzi în coborârea spre lac, si după aproximativ o jumatate de oră eram lângă lac. Am închiriat o barcă cu motor, si timp de aproape două ore am parcurs un traseu circuit, pe o vreme închisă, gata, gata de ploaie. Oricum, a fost o experientă deosebit de frumoasă plimbarea pe lac. La final, am luat din nou taxiul spre oras, si am servit cina la restaurantul hotelului.

Luni, 13 februarie 2012

Radu doarme foarte greu datorită pneumoniei. Nu poate dormi asezat în pat la orizontală, ci doarme stând pe scaun cu capul sprijinit pe o perină asezată în fata lui pe masă.

După traditionalul de-acum mic dejun, format din fructe (ananas, banane, lubenită, pepene) si urmat de omletă si apoi ceai sau cafea cu lapte, am mers cu boda la statia radio.

Am finalizat de înlocuit droserele în toate încăperile si holurile din sediul statiei de radio, apoi l-am ajutat pe Leo la zugrăvit în studiouri. Colegii din echipa cu fântânile au inaugurat începerea forajului. După masa de prânz, Florin a reparat internetul la hotel, asa că pentru prima dată de când mă găseam în Africa am reusit să trimit un mail în care am pus si două poze, câtorva prieteni.

Marti, 14 februarie 2012

Am dat al doilea strat de lavabil în studioul de înregistrări.

Petru si Viorel, colegii nostri ce se ocupă de forare fântâni, forează un put în spatele orfelinatului si deja au dat de primul strat al pânzei freatice la 5,5 metri adâncime. Ei lucrează cu o echipă de tineri de la orfelinat, echipă care este instruită pentru a fi în stare să lucreze pe viitor fără asistenta românilor. De asemenea s-a început confectionarea meselor pentru masinile de făcut plasa de gard.

În jurul prânzului, m-am alăturat si eu celor ce se rugau în biserică. Am realizat că acesti africani simpli si foarte săraci stiu să se bucure cu adevărat de o părtasie vie cu Dumnezeu. Rugăciunile lor sunt putenice, entuziaste, fiind rostite cu voce tare în timp ce ei se plimbă pe culoarele dintre scaune.

Nădăjduiesc totusi să gasesc timpul necesar pentru a posta mai detaliat despre cele 21 de zile petrecute în Africa. Deocamdată, măcar atât. Si asta, multumită cumnatului meu Flavius Ilioni!

Dupa mai bine de 5 ani de la experienta India, iata ca Dumnezeu mi-a facut harul sa gust o noua experienta misionara, de asta data in Africa, ca parte dintr-o echipa ce va monta o statie de radio in Kabale, Uganda.

In 7 februarie in aeroport la Budapesta mi-am cunoscut colegii cu care urma sa petrec urmatoarele 3 saptamani. Singurul pe care-l stiam, era Radu – liderul echipei si redactorul sef de la radio Vocea Evangheliei Cluj. In aeroport l-am cunoscut pe Florin de la RVE Suceava, pe Leo – constructor venit din Olanda, pe Pavel si Viorel, specialisti in forajul fantanilor. De fapt noi formam doua echipe: 4 pentru statia radio si 2 pentru forarea fantanilor. Trebuia sa ajunga si Iulian din Viena, dar din cauza zapezii a intarziat trenul cu care venea la Budapesta si n-a mai prins avionul,

Am zburat cu un avion al companiei Egipt Air pana la Cairo si de acolo mai departe cu aceeasi companie, pana in Uganda la Entebe. Am ramas impresionati de cat de mare si modern este aeroportul din Cairo, dar si de filtrele de securitate, pentru ca desi eram doar in tranzit, am fost verificati de doua ori pana sa putem intra in al doilea avion. Zborul peste Africa a fost cu ceva mai multe turbulente, dar nu foarte mari, si mai lung cu o ora decat primul zbor. Asadar miercuri dimineata in jurul orei 4 am coborat din avion tocmai in inima Africii! Am fost asteptati cu multa caldura de 3 reprezentanti ai bisericii “Lift up Jesus” din Kabale: pastorul Bosco, sora Beth, si soferul. Se vedea pe fata lor bucuria de a ne intalni. Din cei 6 care ajunseseram, 3 eram la primul contact cu Africa, iar ceilalti 3, respectiv Radu, Leo si Petru mai fusesera.

Ne-am pus in autobus valizele, fiecare aveam cate doua, plus bagajul de mana. Cam jumatate din ce aveam in bagaj erau diverse materiale necesare pentru proiectul cu radioul si proiectul cu fantanile. Dupa nici o ora, eram in capitala Ugandei, Kampala in cautarea unui hotel in care sa ne odihnim putin. Ne-am oprit in fata unuia, intr-o zona mai retrasa, dar n-am fost primiti pentru ca era o ora nepotrivita. Am decis pana la urma sa ramanem in autobus, sa mai motaim pana dupa ora 8, pentru ca apoi sa schimbam euro in shilingi ugandezi, dupa care sa facem cumparaturile necesare. Din Kampala trebuia sa cumparam mobilierul de birou pentru radio si alte lucruri necesare, care nu se gaseau in Kabale.

Nu stiu cum se face ca intreaga zi am petrecut-o cautand una sau alta si tot nu am reusit sa cumparam tot ce trebuia. Cel mai important a fost sa cumparam mobilier, si dupa un periplu pe strazile aglomerate ale Kampalei, ne-am oprit la un magazin unde am gasit mobila de care era nevoie. Radu a negociat cu multa meticulozitate cu seful sau patronul magazinului, si mai bine de jumatate de zi am petrecut-o in acest magazin. Nu toti, pentru ca Petru si Viorel au fost in alta parte sa cumpere ce aveau ei nevoie pentru fantani. Am colindat apoi diverse alte magazine, luand astfel contact cu ciudateniile unui oras african. Eu am tendinta sa compar tot ce vad aici cu India si constat ca India e un pic mai pitoreasca prin prezenta ricshilor care aici lipsesc, dar si prin alte elemente asupra carora nu zabovesc acum.

Abia la lasatul intunericului eram gata de plecare spre Kabale, pana acolo asteptandu-ne un drum de peste 8 ore. Am iesit cu mare greutate din capitala, datorita aglomeratiei, filmand pe geam orice mi se parea intersant. Calatoria nu s-a lasat fara peripetii , ba chiar patanii cu totul neasteptate! In timp ce autobusul nostru care era de fapt un fel de microbus ceva mai mare, se deplasa foarte incet, prins in aglomeratia traficului, o mana s-a intins de afara prin unul din geamurile deschise si a smuls telefonul din mana lui Petru, care tocmai butona pe el. Era intuneric,si probabil hotul vazuse de afara ecranul luminat al telefonului. Noi am fost cu atat mai uimiti si chiar socati de incident, cu cat Petru nu statea pe scaunul de langa geam, ci intre geam si el era un loc liber! Ne-am dat seama ca aici nu e de joaca, si ne putem astepta la orice surpriza de felul acesta.

Incet, incet am iesit din aglomeratia capitalei si autobusul nostru a luat viteza, chiar mai mare de cat era de asteptat,avand in vedere drumul cu denivelari si gropi adesea. Asadar am avut inca o noapte petrecuta pe scaun,dar nu de avion, ci de autobus, traversand dela nord spre sud-vest, Uganda, ajungand la destiantie, in orasul Kabale, dimineata in jurul orei 6.

După mai bine de 5 ani de la cele 3 săptămâni petrecute în India, acum îmi stau în fată 3 săptămâni de Africa! Asta pentru că am avut harul de a fi invitat să fac parte din echipa ce va monta si pune în functiune o statie radio crestină în sudul Ugandei! Detalii mai multe despre acest proiect, coordonat de fratele Radu Muresan – redactor sef la RVE Cluj, gasiti in filmuletul de mai jos.

Rugati-vă pentru protectia echipei si pentru reusita lucrării. Plecam in 7 februarie si ne intoarcem pe 29. Dincolo de tot ce se vede la suprafată, stim ca ne-am angajat într-un razboi spiritual împotriva fortelor întunericului. Dar nu cu resursele noastre, ci cu ale lui Dumnezeu, care garantează victoria!