Radu Muresan


Astăzi s-a împlinit un an de când Radu Mureșan, redactor șef la Vocea Evangheliei Cluj, a plecat la Domnul!

Dragostea lui pentru Domnul, spiritul de jertfă și de slujire, profesionalismul și dăruirea în munca la  radio, ne vor inspira mereu, pe noi, cei care l-am cunoscut și l-am iubit. Radu M_1an

Anunțuri

Am gasit pe youtube acest indemn la rugaciune dat de Radu Muresan, marti 8 noiembrie 2011, cu mai putin de 6 luni inainte de plecarea acasa la Domnul si postat de fratele lui, George.

Sunt ganduri rostite de Radu cu privire la promisiunile lui Dumnezeu neimplinite in viata aceasta. Pazirea sufletului este mai presus de vindecarea trupului intre fagaduintele Domnului. Cancerul la plamani l-a mistuit atat de repede, incat in 12 zile de la diagnostic s-a sfarsit, iar Domnul si-a implinit astfel fata de Radu doar fagaduinta cu privire la pazirea sufletului.

Filmuletul de mai jos a fost făcut în data de 12 februarie 2012, pe lacul Bunyonyi din Uganda, si as putea spune că într-un fel, el ilustrează condiția noastră de călători spre un alt ”liman”!

Interviul din filmulet este luat de colegul nostru Leo, si nimănui n-ar fi trecut prin gând atunci, că asa de repede ni-l va lua Dumnezeu pe Radu dintre noi!

Sub un cer senin si un soare stralucitor, în cimitirul Cordos din Cluj, ieri 26 aprilie 2012, a fost coborât în mormânt sicriul cu trupul neânsuflețit a lui Radu Mureșan. Am plâns acolo despărtirea de Radu, stând sub cerul de un albastru superb, care parcă spunea: ”Bun venit, Radule !”.

Nouă însă, celor care am rămas pe pământ, ne va fi teribil de dor de tine, Radule! Sigur, vocea ta o vom auzi în continuare pe undele radio, dar nu ne va fi de ajuns. Urma minunată care ai lăsat-o aici pe pământ, nu se va sterge curând. Zâmbetul tău cald, ne va urmări.

Dumnezeu să dea tărie și mângâiere familiei îndoliate, si să aprindă în noi nădejdea învieri!

Pentru mine au fost doar 3 săptămâni în care am fost foarte aproape de Radu, adică am dormit în aceeasi cameră, am mâncat la aceeasi masă, am avut activităti comune în timpul zilei, si mi-e asa de greu să mă despart de el. Ce să zică atunci cei care i-au fost alaturi ani de zile la RVE Cluj sau înainte de 1995 la A.C.C. Samariteanul? Dar mai ales, ce poate să fie în inima sotiei lui, a copiilor si a mamei?

Din proprie experientă pot să spun că există în asemenea momente, o taină a mângâieri, a păcii, dincolo de orice pricepere omenească.

Întristarea noastră e mare într-o asemenea situatie, dar nu e la fel cu a celor care n-au nădejde. Mângâierea dată de Domnul prin Duhul Sfânt e reală, si mă rog să le-o dăruiască din plin si celor rămași din familie: sorei Anastasia, lui Cleo, Miriam, Casandra, Stefan, Bogdan si tuturor celor ce i-au fost aproape.

Pe mine mă cuprinde o pace si o caldă mângâiere, cănd privesc pozele de mai jos, poze ce îmi aduc aminte de Radu, si de aceea am ales să le împărtăsesc si cu voi.

N-am fi dorit nicidecum să se întample, am sperat sa fie un alt deznodământ, atât de multi oameni s-au rugat, si totusi Dumnezeu a hotărât altfel decat am vrut noi: Domnul ni l-a luat pe Radu ca sa-L aiba acolo lângă El în cer! Pentru noi care l-am cunoscut, dar mai ales pentru familie, această hotărâre a lui Dumnezeu vine ca un cutit dureros care ne străpunge inima, dar stim că ceea ce nu face sens pentru noi acum, va face sens cândva în viitor, când vom primi răspunsuri care se lasă asteptate.

Pe 24 februarie, exact cu două luni în urmă, avea un bilet de avion în buzunar, cu care ar fi trebuit să zboare din Uganda spre casă, însă atunci n-a putut folosi acel bilet. A fost nevoit să ne astepte pe noi ceilalti din echipă pentru a zbura împreuna. Acum însă, el a plecat în cea mai fantastică expeditie, fără noi cei care l-am însotit în Uganda, pentru că doar el a fost chemat.

Radu n-a putut fi în duminica de 26 februarie la sărbătoarea inaugurării statiei de radio din Kabale – Uganda, pe care el a pus-o în functiune, pentru că Dumnezeu a rezervat pentru el o altă sărbătoare mult mai mare în cer!