Imi aduc aminte din vremea copilariei de un volum de poezii intitulat „Pietre de aducere aminte”, semnat cu pseudonimul Simion Cubolta.
Numele real al autorului este Sergiu Grossu, si tocmai am aflat ca sambata, 25 iulie 2009 a plecat in vesnicie.
Nascut la 14 noiembrie 1920 in localitatea Cubolta din Basarabia, a studiat la Universitatea din Bucuresti si a fost licentiat in filosofie, filologie si teologie. A refuzat sa fie profesor in scolile comuniste pentru a nu fi obligat sa-i invete pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. A activat in miscarea religioasa Oastea Domnului, iar in 1959 a fost arestat si condamant politic la 12 ani de teminta grea. In urma unui decret de gratiere a fost eliberat in 1962, iar in anul 1969 a reusit sa se stabileasca cu familia in Franta, de unde a editat revista „Catacombes” alaturi de sotia sa Nicole Valery Grossu, care facuse si ea inchisoare impreuna cu Sabina Wurmbrand.
Intre poeziile pe care le-a scris se afla si cea de mai jos, versuri pe care noi deseori le cantam:
Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria
Nu sunt Doamne, decât o suflare
Decât carne cu viermi şi păcate
Şi Te caut în dor şi-n oftare
Să-mi dai forma trăirii curate.
Ce-aş ajunge, tot singur, pe ape
Într-o lume de răni şi suspine,
Dacă nu te-aş simţi pe aproape
Dacă nu Te-aş avea lângă mine ?
Eu sunt scurgerea, aburul, clipa,
Sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul.
Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa,
Dăltuieşte-mi făptura cu Harul !
Popasuri cu rost... 