Astăzi s-a împlinit un an de când Radu Mureșan, redactor șef la Vocea Evangheliei Cluj, a plecat la Domnul!
Dragostea lui pentru Domnul, spiritul de jertfă și de slujire, profesionalismul și dăruirea în munca la radio, ne vor inspira mereu, pe noi, cei care l-am cunoscut și l-am iubit. 
Filmuletul de mai jos a fost făcut în data de 12 februarie 2012, pe lacul Bunyonyi din Uganda, si as putea spune că într-un fel, el ilustrează condiția noastră de călători spre un alt ”liman”!
Interviul din filmulet este luat de colegul nostru Leo, si nimănui n-ar fi trecut prin gând atunci, că asa de repede ni-l va lua Dumnezeu pe Radu dintre noi!
Sub un cer senin si un soare stralucitor, în cimitirul Cordos din Cluj, ieri 26 aprilie 2012, a fost coborât în mormânt sicriul cu trupul neânsuflețit a lui Radu Mureșan. Am plâns acolo despărtirea de Radu, stând sub cerul de un albastru superb, care parcă spunea: ”Bun venit, Radule !”.
Nouă însă, celor care am rămas pe pământ, ne va fi teribil de dor de tine, Radule! Sigur, vocea ta o vom auzi în continuare pe undele radio, dar nu ne va fi de ajuns. Urma minunată care ai lăsat-o aici pe pământ, nu se va sterge curând. Zâmbetul tău cald, ne va urmări.
Dumnezeu să dea tărie și mângâiere familiei îndoliate, si să aprindă în noi nădejdea învieri!
N-am fi dorit nicidecum să se întample, am sperat sa fie un alt deznodământ, atât de multi oameni s-au rugat, si totusi Dumnezeu a hotărât altfel decat am vrut noi: Domnul ni l-a luat pe Radu ca sa-L aiba acolo lângă El în cer! Pentru noi care l-am cunoscut, dar mai ales pentru familie, această hotărâre a lui Dumnezeu vine ca un cutit dureros care ne străpunge inima, dar stim că ceea ce nu face sens pentru noi acum, va face sens cândva în viitor, când vom primi răspunsuri care se lasă asteptate.
Pe 24 februarie, exact cu două luni în urmă, avea un bilet de avion în buzunar, cu care ar fi trebuit să zboare din Uganda spre casă, însă atunci n-a putut folosi acel bilet. A fost nevoit să ne astepte pe noi ceilalti din echipă pentru a zbura împreuna. Acum însă, el a plecat în cea mai fantastică expeditie, fără noi cei care l-am însotit în Uganda, pentru că doar el a fost chemat.
Radu n-a putut fi în duminica de 26 februarie la sărbătoarea inaugurării statiei de radio din Kabale – Uganda, pe care el a pus-o în functiune, pentru că Dumnezeu a rezervat pentru el o altă sărbătoare mult mai mare în cer!
Imi aduc aminte din vremea copilariei de un volum de poezii intitulat „Pietre de aducere aminte”, semnat cu pseudonimul Simion Cubolta.
Numele real al autorului este Sergiu Grossu, si tocmai am aflat ca sambata, 25 iulie 2009 a plecat in vesnicie.
Nascut la 14 noiembrie 1920 in localitatea Cubolta din Basarabia, a studiat la Universitatea din Bucuresti si a fost licentiat in filosofie, filologie si teologie. A refuzat sa fie profesor in scolile comuniste pentru a nu fi obligat sa-i invete pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. A activat in miscarea religioasa Oastea Domnului, iar in 1959 a fost arestat si condamant politic la 12 ani de teminta grea. In urma unui decret de gratiere a fost eliberat in 1962, iar in anul 1969 a reusit sa se stabileasca cu familia in Franta, de unde a editat revista „Catacombes” alaturi de sotia sa Nicole Valery Grossu, care facuse si ea inchisoare impreuna cu Sabina Wurmbrand.
Intre poeziile pe care le-a scris se afla si cea de mai jos, versuri pe care noi deseori le cantam:
Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria
Nu sunt Doamne, decât o suflare
Decât carne cu viermi şi păcate
Şi Te caut în dor şi-n oftare
Să-mi dai forma trăirii curate.
Ce-aş ajunge, tot singur, pe ape
Într-o lume de răni şi suspine,
Dacă nu te-aş simţi pe aproape
Dacă nu Te-aş avea lângă mine ?
Eu sunt scurgerea, aburul, clipa,
Sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul.
Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa,
Dăltuieşte-mi făptura cu Harul !
Mesaj socant predicat de Paul Washer tradus in romaneste
Popasuri cu rost... 