Publicat în Uncategorized

Iov – model de răbdare

Răbdarea este o virtute pe care Dumnezeu ne cheamă s-o dovedim atât în situații cotidiene, mărunte, cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, cât și în împrejurări extreme, critice, când avem parte de încercări mari și neașteptate, de genul celor prin care a trecut Iov.

Trebuie să înțelegem că nu la voia întâmplării cartea lui Iov este cuprinsă în canonul biblic, ci cu scopul de a ne învăța ce fel de atitudine ar trebui să avem în încercările cele mai grele ale vieții.

Nu doar în cazul lui Iov, ci pentru credincioșii din toate timpurile, această miză uriașă cu privire la motivul pentru care oamenii îl slujesc pe Dumnezeu, rămâne una reală și permanentă. Trăirea unei vieți curate, conformă voiei lui Dumnezeu, are drept motivație și scop doar bunăstarea noastră pământească? … sau scopul ei este dincolo de orice interes vremelnic? Răspunsul pe care noi fiecare îl dăm la această întrebare, rezultă din atitudinile noastre în situațiile critice ale vieții.

Cea mai cumplită zi din viața lui Iov este aceea în care primește una după alta veștile nespus de rele:

„Intr-o zi, pe cand fiii si fiicele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor cel intai nascut, a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau si magaritele pasteau langa ei. Si s-au aruncat niste Sabeeni asupra lor, i-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire.” Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: „Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire.” Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: „Niste Haldeeni, insirati in trei cete, s-au aruncat asupra camilelor, le-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire.” Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: „Fiii tai si fiicele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor intai nascut. Si deodata, a venit un vant mare de dincolo de pustiu si a izbit in cele patru colturi ale casei: casa s-a prabusit peste tineri, si au murit. Si am scapat numai eu, ca sa-ti dau de stire.” (Iov 1.13-19)

După ce Iov își manifestă durerea sfâșiindu-și mantaua și tunzându-și capul, el rostește niște cuvinte care scot în evidență două principii importante, aplicabile în absolut orice situație care ne pune la încercare răbdarea.

  1. Există lucruri importante dincolo de situația critică în care te afli

„Gol am ieșit din pântecele mamei și gol mă voi întoarce în sânul pământului”

Iov nu privește doar la durerea pierderilor avute, ci face constatări asupra a ceea ce înseamnă întregul parcurs al vieții. Învățăm de la Iov că atunci când situațiile critice ne pun răbdarea la încercare, nu ar trebui să ne concentrăm atenția doar la problema care ne tulbură, având privirea ațintită punctual asupra ei. Observăm că Iov, deși avea o imensă durere în suflet datorită nenorocirilor care se abătuseră în acea zi asupra lui, el își privește viața în întreg ansamblul ei, făcând constatări asupra condiției în care a venit în lume și a condiției în care va pleca din ea. Această privire de ansamblu asupra vieții, îi dă o liniștire sufletească: tot ce a pierdut în acea zi fatidică, oricum avea să piardă în momentul în care va părăsi această lume.

Noi ne pierdem răbdarea atunci când în momentele noastre critice, nu avem puterea să ne ridicăm privirea de la problema care ne tulbură, și nu putem vedea nimic altceva, decât acea problemă. Ne pierdem răbdarea, cel mai adesea, în chestiuni foarte mărunte, când cineva ne supără printr-o atitudine sau când pur și simplu nu mai avem răbdare în chestiuni minore. Și în acest caz, ne pierdem răbdarea tocmai pentru că în acel moment nu vedem nimic altceva decât lucrul care ne supără. Cu atât mai mult, când ne confruntăm cu o problemă majoră nu avem puterea să ne ridicăm privirea de la ea. Oricare ar fi situația în care ne pierdem răbdarea, mâniindu-ne și rostind cuvinte necugetate sau mai grav, manifestând atitudini nepotrivite, dacă vrem să depășim acel moment critic, este necesar să ne ridicăm privirea de la problemă și să ne privim viața în ansamblul ei. Astfel vom găsi resursele necesare pentru a nu cădea la testul răbdării.

  • Dumnezeu nu pierde niciodată controlul evenimentelor

„Domnul a dat și Domnul a luat, – binecuvântat să fie Numele Domnului !”

Iov recunoaște în toate nenorocirile care au căzut peste el, voia suverană a lui Dumnezeu. El nu avea de unde să știe că în sferele nevăzute, Dumnezeu îngăduise Satanei să aducă asupra lui Iov aceste nenorociri, cea mai dureroasă fiind aceea de a-și pierde într-o singură zi toți cei zece copii. Cu toate că Iov nu cunoștea ce se întâmpla în lumea nevăzută a lui Dumnezeu și astfel nu înțelegea care este cauza necazurilor lui, el totuși înțelege că Dumnezeu este dătătorul tuturor binecuvântărilor de care se bucurase până cu o zi în urmă și că are dreptul suveran să i le retragă în totalitate.

Testul final al răbdării lui Iov vine prin buba cea rea cu care este lovit. El nu are sprijin moral nici măcar de la soția lui. Aceasta îl îndeamnă: „bleastă-mă pe Dumnezeu și mori !” Iov însă rezistă acestei ispite rostind întrebarea: „primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul ?”

Această atitudine de recunoaștere a lui Dumnezeu ca sursa oricărei binecuvântari, ca dătător a tot ce este bun, ne ajută să depășim crizele în care ne este pusă răbdarea la încercare. Dumnezeu este suveran și nu datorează nimănui nimic. El poate să facă orice, fără a da socoteală cuiva. Este drept și nu va îngădui nedreptatea să triumfe. Dacă înțelegem că Dumnezeu nu pierde niciodată controlul a tot ce se întâmplă, nu ne vom pierde răbdarea. David nu și-a pierdut-o nici măcar atunci când Șimei îl blestema. În acel moment critic al vieții împăratului David, cînd fiul lui Ionatan voia să-l omoare, David găsește resursele necesare, pentru că îl vede pe Dumnezeu ca sursă a dreptății. El răspunde lui Abișai și celorlți slujitori: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu vrea să-mi ia viața; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. Poate că Domnul se va uita la necazul meu, și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” (2 Sam.16:11-12)

Aceleași două principii enunțate mai sus le aplică și David. Mai întâi, observăm că el nu vede doar atitudinea sfidătoare a lui Șimei, așa cum slujitorii lui au văzut-o. David judecă privind în contextul mai larg al problemei. În al doilea rând, David privește spre Dumnezeu ca sursă a dreptății. Astfel batjocura lui Șimei devine suportabilă pentru David răbdând-o.

Dragul meu, ori de câte ori simți că nu mai poți să rabzi, adu-ți aminte că Dumnezeu ar vrea să nu-ți limitezi perspectiva la problema care te apasă. Ridică privirile. Viața ta cuprinde mult mai mult decât punctul negru al problemei. Vei putea să rabzi mai bine privind larg peste viața ta și gândindu-te la harul felurit pe care ți l-a dat Dumnezeu. Dar mai presus de orice, privește în sus. Înțelege că Dumnezeu știe despre fiecare fir de păr care îți cade. Cu atât mai mult știe despre ispita sau încercarea cu care te confrunți. Dumnezeu „va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei” (Luca 18:7)

Mai rabdă. Învață de la Iov. Va fi o răsplată a răbdării. (Iacov 1:12)

Autor:

calator spre vesnicie

Un gând despre „Iov – model de răbdare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s